Şi a fost, în zilele acelea, ieşită poruncă de la Cezarul August să se scrie toată lumea. Şi mergeau toţi să se scrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, la Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Vifleem (pentru că era el din casa şi din seminţia lui David), să se scrie cu Maria, cea logodită cu el, fiind grea. Şi a fost când erau ei acolo, s‑au umplut zilele ca să nască ea. Şi a născut pe Fiul său, Cel întâi născut, şi L-a înfăşat pe Dânsul şi L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc la gazdă. Şi păstorii erau într-acelaşi ţinut, petrecând şi păzind streji de noapte împrejurul turmei lor. Şi, iată, îngerul Domnului a stătut înaintea lor şi mărirea Domnului a strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare. Şi le-a zis lor îngerul: „Nu vă temeţi, că, iată, vestesc vouă bucurie mare care va fi la tot poporul. Că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi aceasta va fi vouă semn: afla-veţi un Prunc înfăşat, culcat în iesle”. Şi îndată s-a făcut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus şi pe pământ pace, între oameni bună-voire”. Şi s-au dus de la dânşii îngerii la cer şi păstorii au zis unii către alţii: „Să mergem dar până la Vifleem şi să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, şi care Domnul a arătat nouă”. Şi au venit degrabă şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.