Frati crestini,
Multi oameni, fie din nestiinta, fie din viclesug, socotesc minuni unele intamplari care n-au in ele nimic minunat, ci sunt doar lucrari ale firii, chiar daca ele se intampla foarte rar. Minunea cea adevarata nu este un lucru al firii, ci al puterii lui Dumnezeu. Cand vom vedea ca miscarea cea obisnuita a firii sta pe loc, intarzie sau se grabeste; cand vom vedea ca legile firii sunt schimbate si insusirile ei sunt inlocuite, numai atunci va trebui sa intelegem ca avem in fata noastra o minune adevarata, pentru ca faptul acela nu este un lucru al firii care are hotare neschimbate si neprefacute, ci al atotputerniciei lui Dumnezeu, Care face tot ce voieste. Pentru aceasta, se si deosebeste o minune de alta. Una este mica, alta mare, alta si mai mare, si alta, in fine, prea mare si preaslavita. Cu cat se schimba mai mult lucrarea firii si cu cat de aceasta schimbare sunt atinse mai multe legi ale firii, cand se savarseste minunea, cu atat minunea este mai mare. Sfanta Evanghelie care s-a citit astazi ne-a istorisit despre doua minuni savarsite de Domnul nostru Iisus Hristos, spunandu-ne ca:
"În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte" (Luca 8, 41-42)
Acest Iair, care era mai-marele sinagogii, avea numai o fata, ca de doisprezece ani, care era bolnava pe moarte si era gata sa-si dea sufletul. Deci, venind la Domnului IIsus Hristos si cazand la picioarele Lui, Il ruga sa intre in casa lui si s-o vindece. Vedem aici toata credinta, nadejdea si smerenia lui Iair. El a crezut ca Iisus poate sa-i vindece fata. A nadajduit ca Iisus va asculta rugaciunea lui; de aceea, indemnat de smerenie, a cazut la pamant, la picioarele lui Iisus si cu multa umilinta Il ruga pe El. Iubitorul de oameni, Iisus Hristos, a ascultat rugaciunea lui Iair si a plecat indata spre casa lui, ca sa-i vindece fata cea bolnava. De aici invatam ca de trei lucruri este nevoie ca sa fie ascultata rugaciunea noastra de Dumnezeu: de credinta, de nadejde si de smerenie. Pe drumul pe care mergea Iisus, spre casa lui Iair, iata multimile de oameni Il impresurau si-L imbulzeau pe El.
"Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de niciunul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei" (Luca 8, 42-44)
Femeia bolnava, dupa cum marturisesc istoricii, era de neam grec, din Cezareea lui Filip, si se numea Veronica. Suferise de boala aceasta a ei timp de doisprezece ani si isi cheltuise toata avutia la doctori, care insa nu o putusera vindeca. A auzit si ea despre Iisus si despre minunile Lui cele peraslavite. De aceea, a venit la Domnul Iisus Hristos, amestecandu-se in multimea de oameni, si, stand la spatele Lui, s-a atins de poala hainei Lui si indata a incetat curgerea sangelui ei. Femeia a cunoscut si a simtit cu trupul ca s-a vindecat de suferinta ei. Desi stiinta doctorilor aratase ca tamaduirea ei era cu neputinta, totusi curgerea sangelui ei a incetat in acel moment in care ea s-a atins de poala hainei Mantuitorului Hristos. Care putere a firii a oprit curgerea sangelui care cursese timp de doisprezece ani? Nicio ptuere fireasca, ci numai puterea cea dumnezeiasca a Mantuitorului a facut aceasta.
"Si a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine?" (Luca 8, 45)
Cel ce stie toate intreaba cine este cel care s-a atins de El, iar cei care stateau imperjur s-au lepadat, zicand ca nimeni nu s-a atins, deci nimeni nu a vazut pe femeia care s-a atins sau a pipait haina Lui. Dar Petru si cei care erau imperuna cu el, adica apostolii, au zis catre Iisus: "Invatatorule, vezi atata multime de oameni, care te imbulzesc si Te stramtoreaza, si mai intrebi cine este cel care s-a atins de Tine?". Ca sa se arate insa credinta femeii si minunea dumnezeiestii Lui puteri, si asa sa creada in El cei care stateau imprejur,
"Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine" (Luca 8,46).
Cand se pun peste o rana sau peste un trup bolnav diferite alifii si doctorii, atunci iese din ele putere nevazuta si intra in trupul care s-a uns cu ele si, prin lucrarea lor, il vindeca. Poala hainei Domnului Iisus nu avea o astfel de putere, ca sa intre prin mana femeii bolnave la partile ei vatamate. Deci, auzind pe Iisus zicand ca El a simtit puterea care a iesit din El, sa nu socotesti ca a iesit putere doctoriceasca din haina lui Iisus Hristos si a trecut in femeia care era suferinda de curgerea sangelui si a vindecat-o pe ea; ci sa intelegi ca Iisus, ca un cunoscator de inimi, stiind credinta femeii si simtind atingerea hainei Lui, cu puterea Sa cea atotstapanitoarea, a vindecat-o pe femeie.
"Și femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată" (Luca 8,47)
Femeia aceasta, care nu a vrut sa supere pe Domnul si care poate ca se rusinase sa-I adreseze rugamintea pe fata, atingandu-se in taina de vesmantul Domnului Iisus, socotea ca a dobandit vindecarea numai prin aceasta atingere, fara ca DOmnul sa cunoasca sau sa simta. Dar, cand a auzit ca lucrul acesta fusese cunoscut de Mantuitorul si ca fapta ei n-a ramas ascunsa, atunci, intelegand ca Iisus este Atoatevazator, s-a temut sa nu fi maniat pe Binefacatorul ei. De aceea a venit tremurand si, cazand la picioarele Lui, a aratat inaintea intregului popor ca scopul pentru care s-a atins de El a fost acela de a se tamadui, marturisind in fata tuturor ca, atingandu-se de poala hainei Lui, s-a vindecat numaidecat de boala ei, incetandu-i curgerea sangelui.
"Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!" (Luca 8,48)
Intr-adevar, mare era credinta ei! Fiind bolnavă si neputincioasă, a alergat la Iissu Hristos, desi poporul o imbulzea si o impingea. A crezut ca se va vindeca de boala ei, numai de se va atinge de hainele Lui, caci zicea in gandul sau: "Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă" (Matei 9,21). Aceasta inseamna ca nu numai prin cuvantul lui Iisus Hristos, prin atingerea mainilor si prin scuipatul gurii Sale se vindecau cei bonavi, ci si prin harul care era in hainele Lui. Acelasi lucru vedem ca se face si de catre sfinti, pentru ca stergarele atinse de fata Apostolului Pavel vindecau pe cei bonavi de bolile lor (Fapetle Apostolilor 19,12). De aceea, Biserica crestinilor drept-credinciosi a invatat intotdeauna cinstirea si venerarea nu numai a moastelor, ci si a hainelor sfintilor.
"Și încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi" (Luca 8,49-50).
Ei nu credeau ca Iisus Hristos este Dumnezeu atotputernic si de aceea socoteau ca poate sa vindece numai pe cei bolnavi, dar nu si pe cei morti sa-i invieze. Deci, murind fata cea bolnava, a venit cineva, vreo rdenie sau vreun prieten, din casa mai-marelui sinagogii si, spunandu-i lui Iair ca fiica lui a murit, l-a sfatuit sa nu se mai supere pe Invatatorul, nici sa-L mai aduca, in zadar, in casa lui. Auzind Iisus acestea, pana sa-I vorbeasca mai-marele sinagogii si sa-L opreasca de a mai merge la bolnava, i-a raspuns, zicand: "Nu te teme" si sa nu te indoiesti, socotind ca Eu nu am putere sa inviez pe cei morti. "Crede numai", caci daca vei crede, fiica ta va fi mantuita, adica va scapa de moarte, va invia din morti. Si indata Iisus Hristos a pornit, cu Sfintii Apostoli, spre casa mai-marelui sinagogii, iar multimea care era impreuna cu El L-a urmat.
"Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă" (Luca 8,51)
Multimea oamenilor care vazusera minunea ce s-a facut cu femeia cea cu scurgerea de sange a venit pana la casa lui Iair, ca sa vada si cele ce se vor face cu fiica lui. Deci, din aceasta multime de oameni, Iisus n-a lasat pe nimeni sa intre in casa. Aceasta ne-o spune si Evanghelistul Marcu prin cuvintele acestea: "N-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru, și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov" (Marcu 5,37). N-a lasat pe cei din popor sa intre in casa, ca sa ne invete pe noi sa fugim de iubirea de lauda si slava. Pe cei trei apostoli si pe parintii copilei i-a lasat sa intre, ca sa marturiseasca despre minune, caic daca ar fi ramas singur in casa, cei care nu credeau ca El poate sa invieze pe cineva din morti s-ar fi indoit sau poate ar fi clevetit minunea, necrezand ca a inviat-o pe copila numai cu cuvantul. Cand a intrat Iisus in casa, i-a vazut pe cei dinauntru
"Și toți plângeau si se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit" (Luca 8, 52-53).
Evanghelistul Matei spune ca au fost in casa lui Iair si cantatorii din fluier si multime multa, tulburata de moartea copilei (Matei 9,23). De aici se vede ca evreii de atunci nu chemau la morti numai femei sa planga, dupa vechiul lor obicei, ci si lautari, care cantau cu fluierele cantece de jale. Toti cei ce erau acolo plangeau si jeleau. dar pentru ce, oare, a zis ca Iisus Hristos catre dansii: Nu a murit copila, ci doarme? Pentru ca voia ca toti sa dea marturie, ca intr-adevar a murit, iar dupa invierea ei, sa nu poata tagadui ca a fost moarta, atunci cand El a inviat-o. Deci i-a lasat sa rada de El, ca sa inlature orice banuiala si orice cauza de nedreptate si sa-i induplece pe dansii sa creada ca El este Cel atotputernic, Cel care are stapanirea vietii si a mortii. Auzindu-l graind ca nu a murit copila, ci doarme, L-au luat in ras ca pe unul care vorbea ce nu trebuie; dar, prin aceasta, ei marturiseau si mai tare ca a murit copila cu adevarat.
"Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!" (Luca 8,54)
Erau nevrednici de vederea minunii cei care cantau cu fluierele si cei care jeleau si o plangeau. Pentru aceasta Iisus i-a scos afara din casa pe toti acestia, afara de cei trei apostoli si parintii copilei, cu care el a intrat in casa. Aceasta o marturiseste Evanghelistul Marcu, spunand ca Iisus, scotand afara pe toti, adica pe cei ce i-a gasit in casa, a luat pe tatal si pe mama copilei si pe cei care erau cu El, adica pe cei trei apostoli, si a intrat in camera unde era copila moarta. Pentru ca tatal copilei moarte, atunci cand a venit la Iisus, L-a rugat sa vina sa-Si puna mainile peste ea, ca sa se tamaduiasca si sa traiasca, Iisus a apucat-o de mana, cand a strigat-o, zicand: "Copilă scoală-te!"
"Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat" (Luca 8,55-56).
Frati crestini, invierea mortilor este minunea minunilor, minunea care copleseste toate minunile. Dupa despartirea sufletului de trup, inceteaza cu totul miscarea inimiii si a intregului trup. Toate madularele trupului sunt lipsite de puterile vietii de pana atunci .trupul incepe sa intre in stricaciune. Sufletul cel creat de Ziditor, dupa ce va iesi din trup, nu poate sa se mai intoarca din nou la el, dupa cum ne spune psalmistul, zicand: "Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său" (Psalmii 102, 15-16). Numai puterea cea atotputernica a Celui Preainalt schimba, cand voieste, legile firii cele neschimbate. Numai ea porunceste sufletului sa se intoarca in trupul cel mort, dand miscare inimii si sangelui nemiscat si lucrare de viata facatoare sufletului vietuitor al celui mort. Aceasta intoarcere in partile si madularele trupului inceteaza si opreste descompunerea si stricaciunea trupului celui mort. Deci toate acestea in cateva clipe le-a savarsit glasul cel atotputernic al Domnului Iisus Hristos, cand a zis: "Copilă, scoală-te!"I. Si s-a intors in trupul ei, nu alt suflet, ci al ei, si indata a inviat din morti. Dar, cas a nu socoteasca cei de fata ca minunea este o nalucire, Iisus a poruncit sa i se dea copilei sa manance. Parintii ei s-au inspaimantat vazand minunea cea preaslavita; Iisus insa le-a poruncit sa nu spuna nimanui ceea ce se facuse. Iar tu, crestine, sa inveti din aceasta sa fugi de laudele oamenilor si de slava cea desarta, cand vei face si tu fapte bune, dovedind credinta ta in Dumnezeu si dragostea ta fata de semenii tai. Iar noi toti crestinii, femei si barbati, luand pilda de la credinta cea tare in Domnul Hristos a femeii care suferea de doisprezece ani de curgerea sangelui si de la credinta lui Iair, mai-marele sinagogii, care s-au invrednicit de ajutorul si mila Domnului, sa intarim si noi credinta noastra in Iisus Hristos si cu nadejde sa ne indreptam rugaciunile noastre pentru tamaduirea trupurilor noastre si pentru mantuirea sufletelor noastre. Amin!