Frati crestini,
Duminica trecuta am aflat, din Sfanta Evanghelie, despre calatoria pe care a facut-o Domnul Iisus Hristos spre cetatea Ierihon, insotit de ucenicii Sai si de o mare multime de oameni. La intarea in Ierihon, Mantuitorul a vindecat pe orbun care staeta la marginea drumului si cersea si care a mers apoi dupa Dansul, slavind pe Dumnezeu pentru insanatosirea ochilor sai. Impreuna cu el, tot poporul, care vazuse minunea vindecarii celui orb, dadea lauda lui Dumnezeu. Cu acest alai, a intrat Iisus Hristos in Ierihon, strabatand cetatea, pe drumul care ducea spre Ierusalim, locul catre care se indrepta Mantuitorul de data aceasta. Sfanta Evanghelie de astazi, istorisind, in continuare, cele intamplate cu prilejul acesta, ne spune ca:
"În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură" (Luca 19, 1-3).
Zaheu, mai-marele vamesilor, auzind vestae despre minunile cele preaslavite ale Domnului Hristos, mai cu saema despre minunea facuta cu putin mai inainte, cu vindecarea orbului de la intrarea in ierihon, si vazand multimea care mergea dupa Iisus, cauta sa vada si el pe Iisus, ale Carui fapte minunate ajunsesera cunoscute pana departe. Zaheu cauta sa vada pe Iisus, dar, fiindca intre dansul si Iisus era multime multa de popor, iar el mai era si mic de statura, nu putea sa-L vada,
"Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă" (Luca 19,4).
Zaheu, stiind calea pe unde avea sa treaca Iisus Hristos, si zarind pe aceasta cale un sicomor inalt, a alergat inaintea Domnului Iisus si a multimii si, suindu-se in el, statea acolo ca sa vada pe Iisus Hristos, cand avea sa treaca pe lagna sicomor. Caldura credintei si dorinta pocaintei au aprins deodata inima lui. De aceea a alergat si s-a suit in acest copac, silindu-se in tot chipul sa vada pe Invatatorul credintei si Datatorul iertarii pacatelor.
"Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se" (Luca 19,5-6).
Iubitorul de oameni, ca Dumnezeu, a cunoscut framantarea sufletului lui Zaheu si doritna cea aprinsa a inimii lui. de aceea, cand a venit la locul unde era sicomorul in care se suise Zaheu, si-a ridicat ochii Sai in sus si, uitandu-se la el, i-a strigat: "Zahee, coboara-te degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta". Auzind Zaheu acestea, s-a umplut de mare bucurie si, grabindu-se, indata s-a dat jos si a primit pe Domnul Iisus in casa lui. Doritnea cea mare, ca sa vada pe Domnul, osardia cea multa, ca sa alerge inainte si sa se urce in sicomor, si bucuria cea adevarata, care l-a cuprins, cand a vazut pe Domnul ca se uita la el si-i zice: "Zahee,... astazi, trebuie sa raman in casa ta" arata lamurit ca Zaheu a fost pregatit sufleteste ca sa primeasca invatatura credintei lui Hristos si as se pocaiasca de pacatele sale. Iar Iisus, ca un adanc cunoscator de inimi, vazand starea sufletului lui Zaheu, cautand in sus, l-a vazut si, chemandu-l pe nume, i-a spus ca vine in casa lui.
"Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos" (Luca 19,7).
Iudeii socoteau pacatosi pe toti vamesii si cu atat mai mult pe mai-marii vamesilor, cum era Zaheu, pentru ca acestia, adunand dajdiile imparatesti, faceau multe nedreptati si silnicii. De aceea, se fereau sa petreaca impreuna cu ei. Deci multimea, vazand ca Iisus s-a dus in casa lui Zaheu, mai-marele vamesilor, ca sa ramana acolo, s-a maniat si cartea impotriva lui Iisus Hristos, necunoscand nici pocainta lui Zaheu si nici scopul cel mantuitor al Domnului. Dar multimea nu trebuia sa carteasca, mai inainte de a vedea ce avea sa faca Zaheu, cand Iisus a intrat in casa lui.
"Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, i-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit." (Luca 19,8).
Iata cat era de osarduitor si pregatit Zaheu, pentru pocainta si fapte bune. Cand a intrat Iisus in casa lui, a stat inaintea Lui si indata a zis catre El: Doamne, iata, pentru dragostea Ta, jumatate din averea mea o dau saracilor si de am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Dar, oare, de unde vine aceasta randuiala? Pe ce temelie si-a intarit Zaheu fagaduiala? Darea unei jumatati din averea lui la saraci nu putea avea alta temelie, decat numai bunavointa lui. Atat a fagaduit sa dea pentru saraci, cat a vrut. Iar rasplatirea impatrita a celor nedreptatiti avea temelie in legile lui Dumnezeu date prin Moise, care spuneau: "De va fura cineva un bou sau o oaie si le va junghia, sau le va vinde, sa plateasca cinci boi pentru un bou si patru oi pentru o oaie!" (Iesirea 22,1); "Iar de se va prinde furul si cele furate se vor gasi la el vii, fie bou, oaie sau asin, sa plateasca indoit" (Iesirea 22,4). Acestae se faceau daca stapanul lucrului prindea pe fur. Iar daca cel ce a nedreptatit marturisea de bunavoie pacatul lui, atunci intorcea numai capetele si a cincea parte din capete. Zaheu, de bunavoie facandu-se judecator al lui insusi, a hotarat sa intoarca celor pe care i-a nedreptatit nu numai capetele si a cincea parte din capete, ci impatrit. Un astfel de judecator aspru si drept este constiita omului, cand se smereste si se intoarce la Dumnezeu.
"Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam" (Luca 19,9).
Iisus Hristos a zis: "Astazi s-a facut mantuire casei acesteia", in loc de astazi s-a dat iertare de pacate si mantuire sufletului lui Zaheu, pentru ca astazi, intorcandu-se la Dumnezeu si savarsind faptele lui Avraam, adica dreptatea si milostenia, a aratat ca si el este un adevarat fiu al lui Avraam si vrednic de mantuirea cea vesnica. De aceea, Iisus a adaugat:
"Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut" (Luca 19,10).
Aceasta zicere este asemenea cu aceea pe caer a rostit-o Domnul, intr-alt loc: "N-am venit sa chem pe drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta"(Marcu 2,17). Cu aceasta Iisus a icnhis gura celor ce carteau si a potolit mania lor; caci, daca Fiul lui Dumnezeu a venit in lume ca sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti si a vazut dinainte pe Zaheu ca era pierdut si se pocaia, atunci trebuia intr-adevar sa-l caute si sa-l mantuiasca pe el. De aceea l-a cautat, strigand la el: "Zahee, coboara-te degraba", si apoi a venit in casa lui. Iar cand si-a aratat Zaheu pocainta, pe care am auzit-o, atunci Mantuitorul a rostit catre dansul cuvintele iertarii: "Astazi s-a facut mantuire casei acesteia".
Ascultand si noi, frati crestini, glasul Mantuitorului din Evanghelia de astazi si intelegand ca nu este pacat, oricat de mare, pe care dragostea cea nesfarsita de oameni a lui Dumnezeu sa nu-l ierte, cand pacatosul se caieste cu adevarat si parasind viata de pacat de mai inainte se indreapta cu hotarare pe calea implinirii voii lui Dumnezeu, sa ne straduim prin pocainta si binefaceri, pentru ca, intocmai ca Zaheu, sa ne invrednicim si noi, de mantuirea sufletului nostru. Amin!