Care sunt soroacele sau termenele pentru pomenirea celor răposați?
Ziua a treia, a noua si a patruzecea dupa moarte; la trei, sase si noua luni si la un an dupa moarte; apoi in fiecare an pana la sapte ani dupa moarte.
De ce se face pomenirea la aceste soroace?
Se face la:
3 zile, in cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne mantuim si in amintirea Invierii celei de a treia zi a Domnului, Care sculandu-Se din morti, S-a facut incepatura si chip al invierii celor adormiti;
9 zile, pentru pentru ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care Domnul, inainte de a muri pe Cruce, a fagaduit talharului Raiul, pe care ne rugam sa-l mosteneasca si raposatii nostri;
40 de zile (6 saptamani) in amintirea inaltarii la cer a Domnului care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, pentru ca sufletul celui raposat sa se inalte si el la cer;
3 luni, 6 luni, 9 luni si la un an, in cinstea si slava Sfintei treimi, dupa pilda crestinilor din primele veacuri, care praznuiau in fiecare an ziua mortii mucenicilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
Termenul de 7 ani, cand se face pentru cea din urma oara datornica pomenire anuala a raposatului, e numar sfant (cele 7 zile ale facerii lumii) si se socoteste ca atunci trupul omului e cu totul desfacut in tarana. De aceea, in randuiala manastirilor, atunci cand se implinesc sapte ani de la ingroparea calugarilor, se face dezgroparea osemintelor si asezarea lor in racla sau osuar, ori in gropnita de obste.
Cum se numeste slujba care se face la aceste soroace, pentru pomenirea raposatilor?
In cartile de slujba se numeste “panahidă”, dar in popor poarta de obicei numirea de parastas, de la cuvantul grecesc care inseamna a se infatisa inaintea cuiva, a mijloci, deci rugaciune de mijlocire pentru raposati.
Parastasul nu este altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. Partea de capetenie o alcatuiesc rugaciunile de dezlegare si iertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca si la inmormantare, de << Vesnica pomenire >>. Se savarseste in biserica, dupa Liturghie, iar cand e cu putinta, si la mormant. La parastas se aduc intru pomenirea celui raposat, coliva, paine si vin din care se toarna jos peste mormantul celui raposat.
