Frati crestini,
Urmand invatatura apostoleasca, dreptcredinciosii crestini impodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci inaltandu-si prin ele mintea la persoanele pe care le inchipuiau, se inchinau lor si le sarutau pentru dragostea cea catre acele persoane sfinte. Dar rautatea si mandria ereticilor a napastuit nu numai scopul cel sfant al Bisericii, zicand ca slujeste icoanelor, precum slujeau inchinatorii de idoli, idolilor, ci au indraznit si au facut impotriva sfintelor icoane un lucru pe care nimeni nu l-a facut asupra vreunui chip al vreunui imparat pamantesc sau al vreunui domn sau dregator: le-au sfaramat, le-au ars si au dezbracat bisericile de podoaba lor. Apoi au pornit prigoane cumplite asupra sfintilor parinti, care cinsteau sfitnele icoane. Insa barbatii cei sfinti strigau zicand: Noi nu slujim icoanelor ca unor dumnezei, ci vazandu-le, ne inaltam mintea noastra la persoanele pe care le inchipuiesc ele si, smerindu-ne inima, ne intarim in credinta cea in Hristos; urmand invataturii apostolesti, le cinstim, le sarutam si printr-insele noi aducem cinstea cuvenita persoanelor pe care le inchipuiesc ele. Dar ereticii cei nemilostivi, auzind acestea, ii bateau pe ei fara mila, ii tarau pe ulite, le taiau limbile, ii inchideau in temnite si la moarte cumplita ii osandeau. A tinut aceasta cumplita prigoana din vremea imparatului Leon Isaurul pana in vremea imparatului Teofil, adica mai mult de o suta de ani. Dupa moartea lui Teofil, ravna sotiei sale, imparateasa Teodora, a intarit credinta cea dreapta. Teodora, cand a stat inaintea ei Sfantul Metodie patriarhul, marturisitorii si pustnicii, rugand-o ca sa inalte sfintele icoane, intai a sarutat in vazul tuturor icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, strigand inaintea tuturor aceste sfinte cuvinte: Cine nu se inchina acestora si nu le saruta, nu slujindu-le ca unor dumnezei, ci cinstindu-le ca pe niste chipuri ale persoanelor sfinte pe care le inchipuiesc, sa fie anatema! Apoi, impreuna cu toata ceata preoteasca, cu sfintii parinti si marturisitori si cu tot dreptcredinciosul popor, au postit si au facut privegheri toata saptamana cea dintai a sfantului Post. Imparateasa Teodora a cerut lui Dumnezeu, iertare pentru Teofil, barbatul ei, si a dobandit-o, pentru credinta si lacrimile ei, si pentru rugaciunile preotilor. Iar dupa aceea au facut litanie, ea si fiul ei, Mihail imparatul, preotii si tot poporul, tinand in maini cinstita cruce, sfanta Evanghelie si sfintele icoane strigand: "Doamne miluieste". Si, dupa ce au savarsit dumnezeiasca Liturghie, au inaltat sfintele icoane si au impodobit cu ele BIserica lui Hristos. Atunci Sfintitul Metodie si sfintii marturisitori au randuit ca, in fiecare an, in Duminica saptamanii dintai a postului mare, sa se savarseasca pomenirea acestul eveniment sfant, ca sa nu mai amageasca Satana pe cineva si sa-l arunce in eresul luptatorilor impotriva sfintelor icoane. Deci aceasta slavita pomenire si bucurie de mantuire praznuind astazi Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare, fericeste pe cei ce au pazit dreapta credinta fara prihana si afuriseste pe cei care s-au lepadat de ea. Evanghelia care s-a citit astazi cuprinde pilda dreptei credinte a lui Filip si marturisirea mantuitoare pe care Natanael, coplesit de puterea cea mare a Domnului, a facut-o inaintea tuturor.
Frati crestini, Sfanta Evanghelie ne spune, cu prilejul alegerii apostolilor, ca:
"În vremea aceea a vrut Iisus să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-mi! Iar FIlip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru" (Ioan 1,43-44).
Nici mergerea Domnului Iisus Hristos in Galileea si nici aflarea lui Filip acolo n-au fost din intamplare si fara purtarea de grija a lui Dumnezeu, ci s-au facut cu iconomie dumnezeiasca. Iisus Hristos, ca un Dumnezeu cunoscator de inimi, stiind dinainte inclinarea sufleteasca a lui FIlip spre primirea credintei, a mers in Galileea in ceasul acela, in care se afla Filip acolo, ca sa-l cheme in randul ucenicilor Sai si sa aduca prin el la credinta pe Natanael cel vrednic de credinta. Filip, care se tragea din Betsaida, orasul lui Andrei si al lui Petru, dupa iconomia lui Dumnezeu s-a aflat acolo, in Galileea. Numai un cuvant a zis Iisus catre Filip:"Urmeaza-Mi!" si el indata, lasand toate, a mers dupa El. Dupa aceea, spune mai departe Sfanta Evanghelie:
"Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret" (Ioan 1,45).
A gasit Filip, zoce evanghelistul, pe Natanael, ca sa intelegem ca l-a cautat si, gasindu-l, a incercat sa-l aduca la credinta in Hristos, prin marturia lui Moise, care este scrisa in Lege si prin cuvintele profetilor. De aici cunoastem ca Filip avea cunostinta de invataturile Legii si de cartile profetilor. El Il numeste pe Iisus Hristos fiul al lui Iosif, fie pentru ca cei multi asa il socoteau si il numeau, fie pentru ca atunci nici el nu stia sigur ca Iisus Hristos nu era un fiu al lui Iosif, ci Fiul lui Dumnezeu. Il socoteste din Nazaret, pentru ca in Nazaret crescuse si de aceea s-a numit nazarinean. Auzind de numele cetatii Nazaret,
"I-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi" (Ioan 1,46).
Nazaretul nu avea un renume bun, fiindca multi pagani locuiau in el. Deci, auzind Natanael ca Hristos este din Nazaret, s-a indoit, dar nu cuprins de necredinta, ci, vrand sa cunoasca adevarul si sa se incredinteze ca acesta este Acela despre care au propovaduit Moise si prorocii, si a raspuns lui Filip: Poate Nazaretul, cel cu un renume asa rau, sa faca sa rasara din el ceva bun? Filip, vazand nedumerirea lui Natanael, i-a zis: Vino si vezi pe Iisus Hristos. Acesta iti va fi deajuns, ca sa crezi cele ce ti-am spus tie. Iar natanael indata ce a auizt acestea, s-a grabit si a venit la Iisus Hristos.
"Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug" (Ioan 1,47).
Natanael, venind la Iisus Hristos, a vazut pe Cunoscatorul de inimi, Care i-a descoperit cele ascunse ale inimii lui. Domnul a zis, cand a vazut pe Natanael venind la Dansul:"Iata, om care are creditna dreapta, minte daruita de Dumnezeu si inima curata, fara viclesug." Desi a auzit aceasta mare lauda de la Domnul, ea nu i-a dschimbat statornicia sufletului lui, ci el dorea si acum sa cunoasca daca, intr-adevar, Iisus Cel care vorbea cu el, era Mesia Cel asteptat. Atunci,
"Natanael I-a spus: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut cand erai sub smochin" (Ioan 1,48).
Natanael intreaba pe Iisus Hristos, ca pe un om: De umde stii toate acestea, de unde ma cunosti? Iar Iisus Hristos ii raspunde, nu ca un om, ci ca un Dumnezeu, zicand: Te-am vazut, cand erai sub smochin, mai inainte ca Filip sa te cheme; l-a gasit pe el Filip sub smochin, nimeni altul nu era acolo, ci numai ei singuri si nici nu putea presupune ca Filip a spus ceva lui Iisus, pentru ca Filip venea impreuna cu el, cand l-a laudat Iisus pe Natanael. Pentru aceasta s-a inspaimantat de puterea Domnului Iisus si, crezand ca El este Hristos,
"Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel" (Ioan 1,49).
Petru a auzit cel dintai invatatura cea cereasca a lui Iisus Hristos si a vazut intai minunile Lui, apoi a marturisit despre Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu; Natanael insa n-a auzit nici invataturile lui Iisus, n-a vazut nici minunile Lui si, totusi, a marturisit, ca si Petru, ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pe Petru l-a fericit Domnul, spunandu-i ca Dumnezeu Tatal i-a descoperit Lui marturisirea. Dar lui Natanael nu i-a zis nimic din acestea, cand a auzit marturisirea lui. Oare, care este pricina? Marturisirea lui Petru era desavarsita, iar a lui Natanael nu era desavarsita; amandoi au marturisit ca Hristos este Fiu al lui Dumnezeu, dar Natanael, adaugand cuvintele: "Tu esti Imparatul lui Israel", el a micsorat marimea marturisirii, pentru ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este Imparat numai al lui Israel, ci a toata lumea. Pentru aceasta a fericit Domnul pe Petru si i-a intarit marturisirea lui, zicand: "Pe aceasta piatra, adica pe aceasta marturisire pe care ai facut-o tu, zicand: "Tu esti Hristosul, Fiul lui DUmnezeu Celui viu (...) voi zidi Biserica Mea" (Matei 16,16-18). Lui Natanael, a carui marturisire nu este desavarsita,
"Iisus i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și a grăit: Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului" (Ioan 1,50-51).
Tu ai crezut in Mine, ii raspunde Domnul, pentru ca M-ai vazut ca sunt cunoscator de cele ascunse. Tu ai crezut in Mine, pentru ca ti-am spus ca, nefiind de fata, totusi, te-am vazut sub smochin, mai inainte de a te chema Filip. Dar de acum inainte lucrari mult mai mari decat acestea pe care le-ai vazut, vei vedea, si astfel desavarsita va fi credinta ta in Mine. Tu zici ca sunt imparat al lui Israel. Dar cadn se va arata cerul deschis si ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se spre slujirea Mea, atunci vor intelege oamenii ca sunt Imparat, nu numai al lui Israel, ci si a toata faptura. Iar acestea a zis Domnul, vorbind de ingerii care venisera si ii slujeau Lui, dupa postirea si biruinta Lui impotriva diavolului si de ingerul care s-a pogorat din cer si-L intarea pe El in vremea Patimirilor Sale si de ingerii pe care i-a vazut Maria, in vesminte albe, sezand unul la cap si altul la picioare, unde zacea trupul Lui, si de cei doi ingeri care s-au aratat in muntele Maslinilor in haine albe, cand s-a inaltat la cer.
Din chemarea lui Filip si Natanael, am vazut inca o data puterea atotvazatoare si atotstiutoare a lui Dumnezeu, Care vede toate cele dinafara si cele dinauntru ale omului. De la fata Lui nu se poate ascudne nimeni, nici in munte, nici in mare, nici in adancul pamantului. Oriunde te vei duce, El este de fata. In orice loc si in orice timp, El asculta rugaciunile noastre si marturisirile noastre. Invatatorule, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Dumnezeul cel adevarat, slava Tie! Amin.