Frati crestini,
Să fim cu toata luarea aminte la tâlcuirea Evangheliei care s-a citit astăzi, ca să cunoaștem cât de mare era credința femeii cananeence, cât de mari erau râvna cu care a intâmpinat ea pe lisus Hristos și priceperea ei în răspunsurile date Lui, cum și stăruința in rugaciunea ei câtre Domnul lisus.Si, de vom fi cu toata luarea-aminte la cuvintele Sfintei Evanghelii, vom intelege si felul in care Domnul a scos la lumina si a aratat faptele cele bune ale ei. Pe langa acestea, vom cunoaste si minunea savarsita, din milostivire, fata de fiica ei.
„In vremea aceea a venit lisus in partile Tirului si ale Sidonulu" (Matei 15, 21).
Dupà convorbirile avute cu carturarii si fariseii asupra unor obiceiuri ale lor, prin care înlaturau poruncile lui Dumnezeu si ajunsesera s cinsteasca pe Dumnezeu numai cu buzele, inima lor râmânând departe de Dommul, si dupa ce acestia s-au scandalizat de cele auzite, iar lisus a facut pe ei povatuitori orbi pentru datinile lor rele, Domnul a trecut din ludeea in Siria, in partile oraselor Tir si Sidon. De ce lisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Sai sa nu mearga în calea pagânilor si sa nu intre in cetatea samarinenilor, ci sa se duca mai cu seama la oile cele pierdute ale casei lui Israel, El insusi a parasit oile cele pierdute ale acestei case si a mers in calea pagânilor din partile Tirului si Sidonului? Prin aceasta El n-a calcat nicio porunca data ucenicilor Sai si nici pe poporul lui Israel nu 1-a parasit, pentru ca porunca nu zicea sa nu mergeti nicidecum la pagâni, ci sa mergeti mai cu seama la oile cele pierdute ale casei lui Israel, dându-le întâi lor cinstea, findca ei primisera Legea, cu prorociile despre El, si astfel aveau destula lumina si învatatura pentru primirea Lui. Si, într-adevar, israelitenii au avut cei dintâi cinstea aceasta, pentru cà nu numai Domnul Hristos i-a învatat pe ei, ci si Sfintii Apostoli, având porunca de la El, le-a propovaduit lor mai întâi credinta in Hristos si abia dupa aceea s-au întors catre pagâni, findca iudeii n-au primit propovaduirea, dupa cum ni se spune în Faptele Apostolilor: „Iar Pavel si Barnaba, indraznind, au zis: Voua se cadea sa vi se graiasca mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il lepadati si va judecati pe voi nevrednici de viata vesnica, iata, ne intoarcem catre neamuri" (Faptele Apostolilor 13, 46). Tot astfel a fäcut si lisus Hristos dupa cele întâmplate in convorbirile Lui cu carturarii si fariseii. A plecat la pagânii din Tir si Sidon.
„Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicând: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rau chinuita de diavol" (Matei 15, 22)
Sfântul Evangelist Marcu ne spune ca femeia aceasta era din Fenicia Siriei (Marcu 7, 26). Fenicienii se numeau canaanei. Desi femeia era cananeeanca pagâna, totusi ea, dupa cum se vede, stia ceva despre lisus Hristos, pentru ca I-a numit nu numai Domn, ci si Fiu al lui David. Atât de mult a crezut ca va dobândi tamaduirea fiicei sale, încât, netinând seama ca este de alt neam, a iesit cu toata îndrazneala in întâmpinarea Domnului si I-a rugat pentru fiica ei, strigând catre El cu glas mare: „Miluieste-ma, Doamne!".
„lisus însa nu i-a raspuns niciun cuvânt; si, apropiindu-se, ucenici Lui îl rugau, zicând: Da-i drumul, ca striga in urma noastra" (Matel 15, 23).
lubitorul de oameni lisus Hristos a înviat din morti pe fiul vaduvei, la poarta cetatii Nain, a dat lumina ochilor orbului din nastere, a însanatosit madularele slabanogului de la scaldatoarea oilor si a tamaduit bolile multor bolnavi, fara nicio rugaminte din partea cuiva. De ce nu da niciun raspuns cananeencii, acestei mame nenorocite, care se ruga cu atâta credinta si evlavie, strigând cu glas mare: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Aceasta tacere i-a mirat pe ucenici. De aceea, apropiindu-se de El, il rugau, zicând: Da-i drumul, cà striga in urma noastra. Ei ziceau acestea, nadajduind sa-L înduplece pe lubitorul de oameni, ca sa miluiasca pe femeie. Daca Domnul ar fi raspuns cananeencii si i-ar fi ascultat rugaciunea, ucenici Lui si poporul, care erau acolo, necunoscând credinta ei, s-ar fi scandalizat, stiind ca femeia era de alt neam si de alta credinta. De aceea lisus nu i-a raspuns ei niciun cuvânt, pentru ca, silita find de tacerea Lui, sa arate, prin staruinta, cât de mare este credinta ei. Deci tacerea Domnului a fost milocul prin care, aratându-se credinta si evlavia femei, s-a înlaturat tulburarea ucenicilor si a poporului care era de fata.
„lar El, raspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât catre oile cele pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15, 24).
Domnul lisus Hristos le-a zis ca nu este trimis decât câtre oile cele pierdute ale case lui Israel, ca sà arate prin aceste cuvinte cá nu voieste sa asculte rugaciunea cananeencii si astfel sa se arate credinta ei, spre mustrarea iudeilor, care, zicând ca ei cred în Dumnezeu, erau necredinciosi în cele ce a zis Dumnezeu despre lisus. De aceea Sfintii Apostoli, auzind raspunsul Domnului, n-au mai zis nimic.
"Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând; Doamne, ajuta-ma" (Matei 15, 25)
Desi rugamintea apostolilor n-a putut sa înduplece pe lisus, femeia, având credinta ei tare, nici nu s-a deznadajduit si nici n-a fugit, ci a capatat si mai multa îndrazneala, a venit mai aproape de lisus Hristos si stând in genunchi înaintea Lui, I s-a inchinat si a zis: „Doamne, ajuta-ma!". Precum se vede, ea a crezut ca lisus este Dumnezeu Adevarat si Atotputernic.De aceea n- zis: Roaga pe Dumnezeu, sau roaga-Te pentru mine, ci L-a rugat din toata inima ca pe un Dumnezeu, zicând: „Doamne, ajuta-ma!" „El insa, raspunzând, i-a zis: Nu este bine sa iei pâinea copiilor si sa o arunci câinilor" (Matei 15, 26). lisus numeste pe pagâni câini, pentru viata lor necurata si pentru închinarea la idoli; iar pe iudei ii numeste fii, pentru cinstirea lui Dumnezeu si pentru Legea care li s-a dat lor. Prin pâine se întelege binele facut prin minuni. Desi aceste cuvinte sunt o înfruntare, lisus, neavând scopul s-o înfrunte, ci numai sa arate iudeilor credinta ei neclintita în El, i-a zis: „Tu-mi ceri sa-ti fac un bine, dar nu se cuvine a lua binefacerile rânduite pentru cei care cred în Dumnezeu si a le arunca necredinciosilor". Tot asa, alta data, a zis câtre sutasul care il ruga pentru servitorul lui: „Venind, il voi vindeca!" (Matei 8, 7), ca sa arate credinta lui, evlavia si smerenia, din raspunsul dat de acesta: „Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvântul si se va vindeca sluga mea" (Matei 8, 8).
Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si câinii manânca din firimiturile ce cad de la masa stapânilor lor" (Matei 15, 27).
Cât de mare este caldura credintei ei! Este gonita ca un câine, insa ea crede ca totusi va fi ascultata. Câta smerenie! Este socotita in rândul câinilor, dar cu mare barbatie sufle-teasca ea primeste infruntarea. Cu cata întelepciune raspunde la cele zise de lisus: Asa este, Doamne! Câinii sunt necurati, dar precum ei manânca din farâmiturile care cad de la masa stapânilor lor, asa da-mi si mie darul acesta, care este mic la Tine, dar la mine este mare, caci vindeca suferinta cea cumplita a iubitei mele fiice.
Ca Dumnezeu Atoatestiutor, Domnul si Mântuitorul nostru lisus Hristos cunostea de mai înainte toata framântarea sufleteasca a cananeenci si toata credinta ei. El nu i-a ascultat îndata rugaciunea ei, ci a lasat-o sa marturiseasca inaintea tuturor credinta ei puternica, pentru ca a vrut sa arate atât celor ce erau de fata, cât si celorlalti, ca, desi femeia cananeeanca era de alt neam si închinatoare la idoli, totusi, pentru credinta ei neclintita în lisus Hristos ca Dumnezeu, era vrednica de darul pe care-1 cerea. Si, ca sa închida înca o data gura iudeilor care nu credeau în El,
„Atunci, raspunzând, lisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela" (Matei 15, 28).
Intr-adevar, mare este credinta acestei femei închinatoare la idoli si nestiutoare a învataturilor si Legii dumnezeiesti la iudei. Alearga, iesind din hotarele patriei sale, si striga in urma lui lisus si a ucenicilor Lui: „Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David!" (Matei 15, 22). Desi nu primeste niciun râspuns si este alungata si infruntata, ea nu pleaca, ci sta, crezând ca Hristos o va asculta. Pentru aceasta Domnul i-a dat ei tot ceea ce a cerut, asa cum a dat si sutasului alta data, zicându-i: „Fie tie dupa cum ai crezut" (Matei 8, 13), dupa ce a laudat-o pentru credinta ei, spunându-i: „O, femeie, mare este credinta ta". in ceasul acela, în care lisus Hristos a grait cuvântul acesta: „Fie tie dupa cum voiesti!", fiica ei s-a tamaduit, ca si alta data servitorul sutasului, iar femeia cananecanca a primit, cu aceasta, rasplata binemeritata a credintei ei si a staruintei ei în rugaciune.
Deci, iubiti frati, având pilda pe femeia cananeeanca, si aducându-ne amine totdeauna de bunavointa Mântuitorului Hristos fata de ea si de minunea pe care a savârsit-o Domnul la rugaciunea ei cea staruitoare, sa fim tari in credinta noastra si sa staruim în rugaciunile noastre catre Bunul Dumnezeu, caci numai astfel ne vom putea impartasi de binecuvântarile Sale, de al Sau har si de a Sa jubire de oameni. Amin!