Importanta Sfestaniei in Postul Craciunului
Începând de la jumătatea lunii noiembrie creştinii ortodocşi de rit nou intră în Postul Crăciunului. Acesta durează 40 de zile şi se încheie cu Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la 25 decembrie.
Postul Crăciunului este considerat de credincioşi drept un post al bucuriei, un post uşor, atât datorită sărbătorii minunate pe care o precede, cât şi deselor dezlegări la peşte, vin şi untdelemn. Un lucru recomandat de a fi făcut mai ales în post este sfeştania. Așadar, vom clarifica ce este sfeştania, când trebuie ea făcută, care sunt beneficiile săvârșirii ei şi cum trebuie să ne pregătim pentru această slujbă.
Read moreDuminica a XXIV-a dupa Rusalii - Invierea fiicei lui Iair
Duminica a XXIV-a dupa Rusalii - Invierea Fiicei lui Iair
Frati crestini,
Multi oameni, fie din nestiinta, fie din viclesug, socotesc minuni unele intamplari care n-au in ele nimic minunat, ci sunt doar lucrari ale firii, chiar daca ele se intampla foarte rar. Minunea cea adevarata nu este un lucru al firii, ci al puterii lui Dumnezeu. Cand vom vedea ca miscarea cea obisnuita a firii sta pe loc, intarzie sau se grabeste; cand vom vedea ca legile firii sunt schimbate si insusirile ei sunt inlocuite, numai atunci va trebui sa intelegem ca avem in fata noastra o minune adevarata, pentru ca faptul acela nu este un lucru al firii care are hotare neschimbate si neprefacute, ci al atotputerniciei lui Dumnezeu, Care face tot ce voieste. Pentru aceasta, se si deosebeste o minune de alta. Una este mica, alta mare, alta si mai mare, si alta, in fine, prea mare si preaslavita. Cu cat se schimba mai mult lucrarea firii si cu cat de aceasta schimbare sunt atinse mai multe legi ale firii, cand se savarseste minunea, cu atat minunea este mai mare. Sfanta Evanghelie care s-a citit astazi ne-a istorisit despre doua minuni savarsite de Domnul nostru Iisus Hristos, spunandu-ne ca:
"În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte" (Luca 8, 41-42)
Acest Iair, care era mai-marele sinagogii, avea numai o fata, ca de doisprezece ani, care era bolnava pe moarte si era gata sa-si dea sufletul. Deci, venind la Domnului IIsus Hristos si cazand la picioarele Lui, Il ruga sa intre in casa lui si s-o vindece. Vedem aici toata credinta, nadejdea si smerenia lui Iair. El a crezut ca Iisus poate sa-i vindece fata. A nadajduit ca Iisus va asculta rugaciunea lui; de aceea, indemnat de smerenie, a cazut la pamant, la picioarele lui Iisus si cu multa umilinta Il ruga pe El. Iubitorul de oameni, Iisus Hristos, a ascultat rugaciunea lui Iair si a plecat indata spre casa lui, ca sa-i vindece fata cea bolnava. De aici invatam ca de trei lucruri este nevoie ca sa fie ascultata rugaciunea noastra de Dumnezeu: de credinta, de nadejde si de smerenie. Pe drumul pe care mergea Iisus, spre casa lui Iair, iata multimile de oameni Il impresurau si-L imbulzeau pe El.
"Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de niciunul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei" (Luca 8, 42-44)
Femeia bolnava, dupa cum marturisesc istoricii, era de neam grec, din Cezareea lui Filip, si se numea Veronica. Suferise de boala aceasta a ei timp de doisprezece ani si isi cheltuise toata avutia la doctori, care insa nu o putusera vindeca. A auzit si ea despre Iisus si despre minunile Lui cele peraslavite. De aceea, a venit la Domnul Iisus Hristos, amestecandu-se in multimea de oameni, si, stand la spatele Lui, s-a atins de poala hainei Lui si indata a incetat curgerea sangelui ei. Femeia a cunoscut si a simtit cu trupul ca s-a vindecat de suferinta ei. Desi stiinta doctorilor aratase ca tamaduirea ei era cu neputinta, totusi curgerea sangelui ei a incetat in acel moment in care ea s-a atins de poala hainei Mantuitorului Hristos. Care putere a firii a oprit curgerea sangelui care cursese timp de doisprezece ani? Nicio ptuere fireasca, ci numai puterea cea dumnezeiasca a Mantuitorului a facut aceasta.
"Si a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine?" (Luca 8, 45)
Cel ce stie toate intreaba cine este cel care s-a atins de El, iar cei care stateau imperjur s-au lepadat, zicand ca nimeni nu s-a atins, deci nimeni nu a vazut pe femeia care s-a atins sau a pipait haina Lui. Dar Petru si cei care erau imperuna cu el, adica apostolii, au zis catre Iisus: "Invatatorule, vezi atata multime de oameni, care te imbulzesc si Te stramtoreaza, si mai intrebi cine este cel care s-a atins de Tine?". Ca sa se arate insa credinta femeii si minunea dumnezeiestii Lui puteri, si asa sa creada in El cei care stateau imprejur,
"Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine" (Luca 8,46).
Cand se pun peste o rana sau peste un trup bolnav diferite alifii si doctorii, atunci iese din ele putere nevazuta si intra in trupul care s-a uns cu ele si, prin lucrarea lor, il vindeca. Poala hainei Domnului Iisus nu avea o astfel de putere, ca sa intre prin mana femeii bolnave la partile ei vatamate. Deci, auzind pe Iisus zicand ca El a simtit puterea care a iesit din El, sa nu socotesti ca a iesit putere doctoriceasca din haina lui Iisus Hristos si a trecut in femeia care era suferinda de curgerea sangelui si a vindecat-o pe ea; ci sa intelegi ca Iisus, ca un cunoscator de inimi, stiind credinta femeii si simtind atingerea hainei Lui, cu puterea Sa cea atotstapanitoarea, a vindecat-o pe femeie.
"Și femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată" (Luca 8,47)
Femeia aceasta, care nu a vrut sa supere pe Domnul si care poate ca se rusinase sa-I adreseze rugamintea pe fata, atingandu-se in taina de vesmantul Domnului Iisus, socotea ca a dobandit vindecarea numai prin aceasta atingere, fara ca DOmnul sa cunoasca sau sa simta. Dar, cand a auzit ca lucrul acesta fusese cunoscut de Mantuitorul si ca fapta ei n-a ramas ascunsa, atunci, intelegand ca Iisus este Atoatevazator, s-a temut sa nu fi maniat pe Binefacatorul ei. De aceea a venit tremurand si, cazand la picioarele Lui, a aratat inaintea intregului popor ca scopul pentru care s-a atins de El a fost acela de a se tamadui, marturisind in fata tuturor ca, atingandu-se de poala hainei Lui, s-a vindecat numaidecat de boala ei, incetandu-i curgerea sangelui.
"Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!" (Luca 8,48)
Intr-adevar, mare era credinta ei! Fiind bolnavă si neputincioasă, a alergat la Iissu Hristos, desi poporul o imbulzea si o impingea. A crezut ca se va vindeca de boala ei, numai de se va atinge de hainele Lui, caci zicea in gandul sau: "Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă" (Matei 9,21). Aceasta inseamna ca nu numai prin cuvantul lui Iisus Hristos, prin atingerea mainilor si prin scuipatul gurii Sale se vindecau cei bonavi, ci si prin harul care era in hainele Lui. Acelasi lucru vedem ca se face si de catre sfinti, pentru ca stergarele atinse de fata Apostolului Pavel vindecau pe cei bonavi de bolile lor (Fapetle Apostolilor 19,12). De aceea, Biserica crestinilor drept-credinciosi a invatat intotdeauna cinstirea si venerarea nu numai a moastelor, ci si a hainelor sfintilor.
"Și încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi" (Luca 8,49-50).
Ei nu credeau ca Iisus Hristos este Dumnezeu atotputernic si de aceea socoteau ca poate sa vindece numai pe cei bolnavi, dar nu si pe cei morti sa-i invieze. Deci, murind fata cea bolnava, a venit cineva, vreo rdenie sau vreun prieten, din casa mai-marelui sinagogii si, spunandu-i lui Iair ca fiica lui a murit, l-a sfatuit sa nu se mai supere pe Invatatorul, nici sa-L mai aduca, in zadar, in casa lui. Auzind Iisus acestea, pana sa-I vorbeasca mai-marele sinagogii si sa-L opreasca de a mai merge la bolnava, i-a raspuns, zicand: "Nu te teme" si sa nu te indoiesti, socotind ca Eu nu am putere sa inviez pe cei morti. "Crede numai", caci daca vei crede, fiica ta va fi mantuita, adica va scapa de moarte, va invia din morti. Si indata Iisus Hristos a pornit, cu Sfintii Apostoli, spre casa mai-marelui sinagogii, iar multimea care era impreuna cu El L-a urmat.
"Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă" (Luca 8,51)
Multimea oamenilor care vazusera minunea ce s-a facut cu femeia cea cu scurgerea de sange a venit pana la casa lui Iair, ca sa vada si cele ce se vor face cu fiica lui. Deci, din aceasta multime de oameni, Iisus n-a lasat pe nimeni sa intre in casa. Aceasta ne-o spune si Evanghelistul Marcu prin cuvintele acestea: "N-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru, și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov" (Marcu 5,37). N-a lasat pe cei din popor sa intre in casa, ca sa ne invete pe noi sa fugim de iubirea de lauda si slava. Pe cei trei apostoli si pe parintii copilei i-a lasat sa intre, ca sa marturiseasca despre minune, caic daca ar fi ramas singur in casa, cei care nu credeau ca El poate sa invieze pe cineva din morti s-ar fi indoit sau poate ar fi clevetit minunea, necrezand ca a inviat-o pe copila numai cu cuvantul. Cand a intrat Iisus in casa, i-a vazut pe cei dinauntru
"Și toți plângeau si se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit" (Luca 8, 52-53).
Evanghelistul Matei spune ca au fost in casa lui Iair si cantatorii din fluier si multime multa, tulburata de moartea copilei (Matei 9,23). De aici se vede ca evreii de atunci nu chemau la morti numai femei sa planga, dupa vechiul lor obicei, ci si lautari, care cantau cu fluierele cantece de jale. Toti cei ce erau acolo plangeau si jeleau. dar pentru ce, oare, a zis ca Iisus Hristos catre dansii: Nu a murit copila, ci doarme? Pentru ca voia ca toti sa dea marturie, ca intr-adevar a murit, iar dupa invierea ei, sa nu poata tagadui ca a fost moarta, atunci cand El a inviat-o. Deci i-a lasat sa rada de El, ca sa inlature orice banuiala si orice cauza de nedreptate si sa-i induplece pe dansii sa creada ca El este Cel atotputernic, Cel care are stapanirea vietii si a mortii. Auzindu-l graind ca nu a murit copila, ci doarme, L-au luat in ras ca pe unul care vorbea ce nu trebuie; dar, prin aceasta, ei marturiseau si mai tare ca a murit copila cu adevarat.
"Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!" (Luca 8,54)
Erau nevrednici de vederea minunii cei care cantau cu fluierele si cei care jeleau si o plangeau. Pentru aceasta Iisus i-a scos afara din casa pe toti acestia, afara de cei trei apostoli si parintii copilei, cu care el a intrat in casa. Aceasta o marturiseste Evanghelistul Marcu, spunand ca Iisus, scotand afara pe toti, adica pe cei ce i-a gasit in casa, a luat pe tatal si pe mama copilei si pe cei care erau cu El, adica pe cei trei apostoli, si a intrat in camera unde era copila moarta. Pentru ca tatal copilei moarte, atunci cand a venit la Iisus, L-a rugat sa vina sa-Si puna mainile peste ea, ca sa se tamaduiasca si sa traiasca, Iisus a apucat-o de mana, cand a strigat-o, zicand: "Copilă scoală-te!"
"Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat" (Luca 8,55-56).
Frati crestini, invierea mortilor este minunea minunilor, minunea care copleseste toate minunile. Dupa despartirea sufletului de trup, inceteaza cu totul miscarea inimiii si a intregului trup. Toate madularele trupului sunt lipsite de puterile vietii de pana atunci .trupul incepe sa intre in stricaciune. Sufletul cel creat de Ziditor, dupa ce va iesi din trup, nu poate sa se mai intoarca din nou la el, dupa cum ne spune psalmistul, zicand: "Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său" (Psalmii 102, 15-16). Numai puterea cea atotputernica a Celui Preainalt schimba, cand voieste, legile firii cele neschimbate. Numai ea porunceste sufletului sa se intoarca in trupul cel mort, dand miscare inimii si sangelui nemiscat si lucrare de viata facatoare sufletului vietuitor al celui mort. Aceasta intoarcere in partile si madularele trupului inceteaza si opreste descompunerea si stricaciunea trupului celui mort. Deci toate acestea in cateva clipe le-a savarsit glasul cel atotputernic al Domnului Iisus Hristos, cand a zis: "Copilă, scoală-te!"I. Si s-a intors in trupul ei, nu alt suflet, ci al ei, si indata a inviat din morti. Dar, cas a nu socoteasca cei de fata ca minunea este o nalucire, Iisus a poruncit sa i se dea copilei sa manance. Parintii ei s-au inspaimantat vazand minunea cea preaslavita; Iisus insa le-a poruncit sa nu spuna nimanui ceea ce se facuse. Iar tu, crestine, sa inveti din aceasta sa fugi de laudele oamenilor si de slava cea desarta, cand vei face si tu fapte bune, dovedind credinta ta in Dumnezeu si dragostea ta fata de semenii tai. Iar noi toti crestinii, femei si barbati, luand pilda de la credinta cea tare in Domnul Hristos a femeii care suferea de doisprezece ani de curgerea sangelui si de la credinta lui Iair, mai-marele sinagogii, care s-au invrednicit de ajutorul si mila Domnului, sa intarim si noi credinta noastra in Iisus Hristos si cu nadejde sa ne indreptam rugaciunile noastre pentru tamaduirea trupurilor noastre si pentru mantuirea sufletelor noastre. Amin!
Talcuirea Evangheliei Duminicii a XXIV-a dupa Pogorarea Sfantului Duh
Invierea fiicei lui Iair
Read moreDuminica a XXII-a dupa Rusalii - Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar
†) Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir - Predica Parintelui Chesarie Bertea
Adormirea Maicii Domnului
Praznicul Adormirii Maicii Domnului nostru Iisus Hristos la Biserica Sfânta Maria.
Prohodul Maicii Domnului nostru Iisus Hristos
Sâmbătă, 14 August la ora 7 PM am început slujba Praznicului Maicii Domnului cu vecernia mare, linia urmată de prohodul Maicii Domnului nostru Iisus Hristos și cele 2 Paraclise ale Maicii Domnului. Am continuat cu slujba miezonopticii iar astăzi dimineața ne-am întâlnit cu toții la utrenie și Sfânta Liturghie
Primirea icoanei Maicii Domnului din Sfântul Munte Athos
Vineri, 13 August, comunitatea noastră a avut bucuria de a participa la Taina Sfântului Maslu săvârșită de părintele protopop Chesarie Bertea alături de părintele protopop Traian Petrescu și părintele Daniel Bălan.
La această sfântă Taină, am avut bucuria de a primi în mijlocul nostru o icoană din Sfântul Muste Athos, copie a unei icoane făcătoare de minuni de la Mănăstirea Vatopedi.
Icoana va rămâne în mijlocul nostru astăzi, 14 August și mâine, 15 August. Vă așteptăm pe toți cei care doriți să veniți și să vă închinați.
7 PM - Prohodul Maicii Domnului nostru Iisus Hristos și citirea psaltirii Maicii Domnului;
11 PM - Priveghere și Miezonoptică
Iar mâine la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, vă așteptăm la utrenie incepând cu ora 9 AM, urmată de Sfânta Liturghie și un buchet de pricesne închinate Maicii Domnului.
După slujbă, vă așteptăm în sala socială la masa lunară de strângere de fonduri donată de familia părintelui Chesarie Bertea și familia doamnei Sabina Levarda;
Vă așteptăm cu drag!
Izvorul Tamaduirii
Vineri, 7 Mai - Izvorul Tămăduirii
Am avut bucuria de a-l avea pe Preasfințitul Andrei în mijlocul nostru pentru Sfânta Liturghie și sfințirea apei.
A doua Inviere
Hristos a înviat! La Slujba celei de a II-a Învieri, credincioșii parohiei s-au bucurat de un moment unic, când Evanghelia Învierii s-a citit în 11 limbi.
În Duminica Paştilor, în jurul orei 12.00 se săvârșește Vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată, numită şi „A doua Înviere”. În cadrul acestei slujbe, prin citirea Sfintei Evanghelii, Hristos cheamă toate neamurile la Înviere, la împărtăşirea de bunătăţile din Împărăţia lui Dumnezeu.
Această Vecernie specială are ca punct central citirea Evangheliei în 12 limbi. Originea acestei practici trebuie pusă în legătură cu trimiterea Apostolilor la propovăduire în întreaga lume şi, mai ales, cu predica Apostolilor după Cincizecime, atunci când toţi cei prezenţi la Ierusalim, indiferent de neam şi de limbă, au înţeles mesajul ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos.
Părintele Paroh Chesarie Bertea a citit Evanghelia în Limba Română, apoi (de la stânga la dreapta):
Sergiu - Latină;
Vladimir - Rusă;
Luigi - Italiană;
Cosmin - Franceză;
Alexandru - Engleză;
Adrian - Germană;
Mihai - Slavonă;
Vlad - Greacă;
Luc - Spaniolă;
Iustin Ebraică;
Invierea Domnului
"De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta. De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca. De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit. De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se. De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui.
Si aceasta mai inainte intelegand-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarat, intimpinandu-Te pe Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat. S-a amarat, ca a fost batjocorit; s-a amarat, ca a fost omorat; s-a amarat, ca s-a surpat; s-a amarat, ca a fost legat. A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A primit pamant si s-a intalnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin."
Sfanta si Marea Sambata
Sfanta si Marea Sâmbătă - În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.
Read moreProhodul Domnului nostru Iisus Hristos
1. In mormant, Viata
Pus ai fost, Hristoase
Si-au spaimantat ostirile ingeresti,
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
2. Dar cum mori, Viata,
Si cum sezi in mormant?
Și împărăția morții Tu o zdrobesti
Și pe morții cei din iad îi invidiezi?
3. Te marim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Și-ngroparea Iti cinstim si patimile,
Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.
4. Cel ce-ai pus pamantul
Cu masuri, Hristoase,
Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule
Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi.
5. Iisuse al meu,
Imparat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
Vrei sa dezrobesti neamul omenesc.
6. Stapanul a toate
Mort se vede acum
Si desertatorul gropilor celor morti
Se incuie-n groapa noua ca un om.
7. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase
Si cu moartea Ta, pe moarte o ai pierdut
Si viata lumii Tu ai izvorat.
8. Cu cei rai, Hristoase,
Ca un raufacator
Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti
Si ne-ai scos din amagirea celui rau.
9. Mai frumos cu chipul
Decat oamenii toti,
Ca un om se vede mort si fara chip.
Cel ce toata firea a-nfrumusetat.
10. Iadul cum va rabda
Intrarea Ta, Doamne,
Si cum nu se va zdrobi intunecandu-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind?
11. Dulcea mea lumina
Si mantuitoare,
Cum in groapa intunecoasa Tu Te-ai ascuns
O, rabdare de nespus si negrait!
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici multimea far-de-trup poate povesti
Taina ingroparii Tale, nestiind.
13. O, minuni straine!
O, ce lucruri noua!
Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,
Ingropat de mainile lui I-o-sif.
14. In mormant ai apus,
Dar de-al Tatalui san
Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al meu
Acest lucru e strain si nefiresc!
15. Inteaga faptura
Recunoaste in Tine:
Imparat adevarat, pe pamant si in cer,
Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al meu.
16. Tu-n mormant fiind pus,
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Si-ale mortilor morminte s-au deschis.
17. Cela ce in palma
Tot pamantul tine
Sub pamant acum cu trupul se afla mort,
Slobozind pe mortii cei legati in iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viata mea o ridici;
Caci murind acum, la cei morti Te-ai coborat
Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfesnic,
Se ascunde acum
Sub pamant, sub oboroc, Trupul Domnului
Si din iad goneste intunericul.
20. Multimea de ostiri,
Cea duhovniceasca,
Impreuna cu I-o-sif si Nicodim
Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.
21. Murind Tu de voie
In mormant ai fost pus;
Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al meu,
De amara mea greseala m-ai scapat.
22. S-a schimbat faptura
Prin ale tale patimi,
Caci cu Tine au patimit toate cate sunt,
Tiitor a toate cunoscandu-Te.
23. Luand in pantece
A vietii piatra,
Cel a toate mancator, iadul, a varsat
Pe toti mortii ce din veac i-a inghitit.
24. In mormant nou Te-au pus,
Innoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin invierea Ta,
Dupa cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pamant ai venit,
Pe Adam sa-l mantui.
Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorat;
Pan la iad, Stapanul meu, l-ai cautat.
26. Pamantul de frica
S-a miscat, Cuvinte,
Si luceafarul lumina sa si-a ascuns.
Apunand a Ta lumina sub pamant.
27. Ca un om ai murit
De-a Ta voie, Doamne,
Dar ca Dumnezeu pe morti din groap-ai sculat
Si din intunericul pacatelor.
28. Varsand rau de lacrimi
Peste Tine, Doamne
Cea curata, ca o maica, a glasuit:
"Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu?"
29. Ca grauntul de grau,
Ce-ncolteste-n pamant,
Spic aducator de rod noua Te-ai facut,
Inviind pe toti urmasii lui Adam.
30. Sub pamant Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai invelit;
Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit!
31. Cum ascunde luna
Fata sa de soare,
Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum,
Cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
32. I-i-sus, Viata
Gustand moarte acum,
Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit
Si viata tuturor le-a daruit.
33. Pe intaiul Adam,
Prin pacat omorat,
La viata ridicandu-l cu moartea Ta,
Adam nou in trup Te-ai aratat acum.
34. Cerestile cete
Mort intins pentru noi,
Te-au vazut, Stapanul meu, si s-au spaimantat
Si cu aripile s-au acoperit.
35. Pogoratu-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n mormant;
Ci-nviaza, Doamne, mantuind pe toti!
36. Bucurie, Doamne,
Fiind ingerilor,
Intristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om , vazandu-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
Impreuna-ai suit
Si pe muritorii vii; iar stand sub pamant,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiti.
38. Ca un leu, Tu, Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepadand si batranetea trupului.
39. Cel ce din coasta
Lui Adam cel dintai
Pe stramos-ai plasmuit, esti in coasta-mpuns
Si izvor curatitor ne izvorasti.
40. Se-njunghia-n taina
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, patimind fara sa cartesti,
Esti fatis junghiat si firea curatesti.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic si nou?
Cel ce stapaneste toate fapturile
Patimeste azi si moare pentru noi.
42. Cuprinzandu-i spaima,
Ingerii au strigat:
"Cum se vede mort Stapanul a tot ce-i viu
Si de ce-n mormant se-ncuie Dumnezeu?"
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea insulitata,
Izvorasti mie viata, prin viata Ta,
Si ma innoiesti si ma viezi cu ea.
44. Rastignit pe cruce
Ai chemat pe oameni,
Iar curata coasta Ta impungandu-se
Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te gateste-ngrozit
Si Te-ngroapa, ca pe-un mort, cu smerenie.
De-ngroparea Ta infricosandu-se.
46. Sub pamant, de voie
Pogorand ca un mort,
Tu ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.
47. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
Si ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au cazut demult.
48. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
Si pe toti oamenii cei morti, pe toti inviezi,
Omorand de tot pe-al meu omorator.
49. O, ce bucurie
Ce dulceata multa,
A fost ceea ce-a umplut pe toti cei din iad,
Stralucind lumina Ta-n adancul lui.
50. Ingropare-Ti laud,
Patimilor ma-nchin;
Si puterea Iti maresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascutit
Si-a puternicului sabie s-a tocit.
Iar cel din Eden se biruieste-acum.
52. Vazand mieluseaua
Pe-al sau Miel injunghiat,
Doborata de dureri striga si-ndemna
Ca si turma sa se tanguie cu ea.
53. In mormant de Te-ngropi,
Si in iad de cobori,
Iar mormintele, Iisuse, le-ai desertat
Si intregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorand sub pamant,
Pe toti oamenii din moarte i-ai inviat
Si la slava Tatalui i-ai inaltat.
55. Unul din treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defaimata moarte rabda, binevoind,
Se cutremura si soare si pamant.
56. Ca un vinovat, sta
Cel Preadrept la Pilat
Si la moartea cea nedreapta e osandit
Si Judecatoru-i osandit pe lemn.
57. Plasmuind pe Adam
Din pamant cu mana,
Pentru dansul Te-ai facut om firesc in trup
Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit.
58. Ascultand, Cuvinte,
De al Tau Parinte,
Pan-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai coborat,
Inviind tot neamul muritorilor.
59. "Vai Lumina lumii!
Vai a mea Lumina!
O, Iisus-al meu! O, Fiule preadorit!"
Cu amar striga Fecioara si jelea.
60. Vino, necurate,
Ucigas ucenic,
Din pricina rautatii arata-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos sa-L vinzi?
61. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpacat, vanzatorule,
Tu, ce Mirul ai voit sa-L vinzi pe bani.
62. Cu ce pret ai vandut
Sfantul Mir cel ceresc?
Sau ce lucru de El vrednic in schimb ai luat?
Nebunie-aflati, preablestemat satan!
63. De iubesti pe saraci
Si mahnit esti de mir
Ce se varsa, curatind suflet pacatos,
Cum pe-arginti pe-a tuturor Lumina vinzi?
64. "O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Ingroparea-Ti de trei zile cum voi rabda?
Mi se rupe inima ca unei maici".
65. "Cine-mi va da lacrimi
Si izvor nesecat,
Ca sa plang pe Iisus, dulcele meu Fiu?",
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
66. O, munti si valcele
Si multimi de oameni,
Tanguiti-va si plangeti cu mine toti
Si jeliti cu Maica Domnului ceresc!
67. "Cand am sa Te mai vad,
Vesnica Lumina,
Bucuria si dulceata sufletului",
A strigat Fecioara, tanguindu-se.
68. Desi ca o piatra
Tare si taioasa,
Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorit
Rau de viata vie, vesnice Izvor.
69. Ca dintr-o fantana,
Din indoitul rau,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adapam
Si viata vesnica o mostenim.
70. Voind Tu, Cuvinte,
In mormant Te-ai vazut;
Dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mantuitorule.
71. Te cantam, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Impreuna si cu Tatal si Duhul Sfant
Si-ngroparea Ta cea sfanta preamarim.
72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A fiului tau si-al nostru Dumnezeu.
73. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,
Si s-au spaimantat ostirile ingeresti
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
Prohodul Domnului - Starea a doua
1. Cuvine-se, dar,
Sa cadem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce Ti-ai intins,
Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.
2. Cuvine-se, dar,
Sa-ti dam slav-a toate Ziditorul,
Caci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Si din stricaciuni toti ne-am izbavit.
3. Soarele-a apus
Iar pamantul s-a clatit, Cuvinte,
Apunand Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Si cu trupul in mormant punandu-Te.
4. Somn invietor
In mormant dormind, Hristoase Doamne,
Din cel mai greu somn al pacatului ai sculat
Intreg neamul omenesc cel pacatos.
5. "Una-intre femei
Te-am nascut Fiu fara de durere;
Dar acum sufar dureri prin patima Ta".
Cea curata, mult jelindu-se zicea.
6. Sus vazandu-Te
De Parinte nedespartit, Doamne,
Iara jos cu trupul mort, sub pamant fiind,
Serafimii s-au infricosat acum.
7. Rastingnindu-Te,
S-a rupt tampla templului prin mijloc
Si si-ascund luminatorii lumina lor,
Sub pamant Tu, Soare, ascunzandu-Te.
8. Cela ce cu-n semn
A facut la inceput pamantul,
Azi apune sub pamant, ca un muritor.
Ingrozeste-te de-aceasta, cerule!
9. Sub pamant apui
Cela ce-ai facut pe om cu mana,
Ca pe oameni sa-i inalti din caderea lor,
Cu puterea Ta atotputernica.
10. Venita sa cantam
Lui Hristos cel mort, Ce-i plans cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: "Bucurati-va!"
11. Cu adevarat,
Nesecat Mir esti Cuvinte Doamne;
Pentru aceea si femeile mir Ti-aduc,
Celui viu, ca unui mort si ingropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit tot iadul, Hristoase,
Si cu moartea Ta pe moarte ai omorat
Si din stricaciune lumea mantuiesti.
13. Rau de viata esti
Ce din Tatal curgi, Intelepciune,
Iar in groapa apunand, viata daruiesti
Celor din adancurile iadului.
14. "Ca sa innoiesc
Firea oamenilor cea zdrobita,
Eu cu moartea Mi-am ranit trupul Meu, voind;
Deci jelind, nu-ti bate pieptul, Maica Mea".
15. Sub pamant apui
Cel ce esti Luceafar al dreptatii,
Si pe morti i-ai ridicat, ca dintru-un somn greu,
Alungand din iad tot intunericul.
16. Bob cu doua firi
Datatorul de viata, astazi
In adanc pamant cu lacrimi se aseamana;
Rasarind El iar lumea va bucura.
17. S-a temut Adam,
Dumnezeu umbland in rai, atuncea,
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:
Caci cazand atunci, acum s-a ridicat.
18. Maica Ta acum
Varsa rauri de lacrimi, Hristoase,
Si-a strigat cand Te-a vazut cu trupu-n mormant:
"Inviaza, Fiule, precum ai spus!".
19. Iosif Te-a ascuns,
Cu evlavie, in groapa noua;
Si cantari dumnezeiesti, de-n groparea Ta,
Ti-a cantat, cu lacrimi impletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
Pironit vazandu-Te pe cruce,
De amara intristare, sufletul ei
S-a patruns de cuie si de sabie.
21. Maica Ta, vazand
Adaparea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi,
Fata ei cu-amare lacrimi a udat.
22. "Rau m-am intristat
Si rarunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreapta vazand-o",
Zis-a preacurata, tanguindu-se.
23. "Cum am sa-Ti inchid
Ochii dulci si-a Tale buze, Doamne,
Si cum dar ca pe un mort Te voi ingropa?"
Iosif a strigat, infiorandu-se.
24. Jalnice cantari
I-sif si cu Nicodim canta
Lui Hristos ce s-a-ngropat, acum, in mormant
Si cu dansii canta cetele ceresti.
25. Sub pamant apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;
Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut,
De dureri se stinge, nevazandu-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit,
Datatorule de viata, Doamne,
Cand pradata si-a vazut bogatia lui
Si-nviati pe mortii cei legati din veac.
27. Soare luminos
Dupa noapte straluceste, Doamne;
Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,
Inviind din groapa ca un Dumnezeu.
28. Ziditorule,
Primindu-Te in san pamantul
S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,
Si pe morti cutremurul i-a desteptat.
29. O, Hristoase-al Meu!
I-o-sif si Nicodim cu miruri,
Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc
Strigand: "O, pamante-nfricoseaza-te!"
30. Doamne, ai apus
Si cu Tine-a soarelui lumina;
Iar faptura de cutremur cuprins-a fost,
Facator al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acopera piatra taiata
Si pe Domnul-L pune-n groapa un muritor.
Infioara-te, de acum, pamantule!
32. "Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit si maica
Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule!"
A strigat curata, cu amar plangand.
33. Nici chip ai avut,
Nici frumusete, cand patimeai, Doamne;
Dar mai mult ai stralucit, cand ai inviat,
Si cu sfinte raze ne-ai impodobit.
34. Ai apus in trup,
Sub pamant, nestinsule Luceafar;
Si aceasta neputand vedea soarele,
In amiaza-zi el s-a intunecat.
35. Luna, soarele
Se-ntuneca impreuna, Doamne,
Si robi binevoitori Ti s-au aratat
Si in mantii negre s-au invesmantat.
36. "Chiar de-ai si murit,
Dar sutasul Dumnezeu Te stie;
Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu,
Ma cutremur", a strigat cel cu bun chip.
37. A dormit Adam
Si din coasta lui isi scoase moartea;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viata izvorasti din coasta Ta.
38. Ai dormit putin
Si-ai dat viata la cei morti, Hristoase,
Si-nviind ai inviat pe cei adormiti,
Ce-adormisera din veacuri, Bunule.
39. De ai si murit,
Dar ai dat vinul de mantuire,
Vita, care izvorasti viata tuturor,
Patima si crucea Ta Ti le slavesc.
40. Cum pot suferi
Cerestile cete indrazneala
Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule,
Cand Te vad gol, insangerat si osandit?
41. In batjocura
Tu imbraci pe Impodobitorul,
Care cerul a-ntarit si-a impodobit
Tot pamantul, intr-un chip preaminunat.
42. Ca un pelican
Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;
Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,
Raspandind asupra lor izvoare vii.
43. Oarecand Navi,
Opri soarele, zdrobind dusmanii;
Iat Tu, Soare, ascunzindu-Ti lumina
Ai zdrobit pe-al iadului stapanitor.
44. Nu Te-ai despartit
De-al parintelui san, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
Si in iad, Hristoase-al meu, te-ai pogorit.
45. Tins fiind pe lemn,
Cel ce spanzuri pamantul pe ape,
In pamant, fara suflare, acum cobori;
Care lucru nerabdandu-l, tremura.
46. "Vai, o, Fiul meu!",
Preacurata jeleste si zice
Ca "pe Care-L asteptam ca pe-un Imparat
Osandit acum pe cruce Il privesc!"
47. "Astfel mi-a vestit
Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus ca-mparatia Fiului meu
Este o imparatie vesnica".
48. Vai, s-a implinit
A lui Simenon proorocie,
Ca prin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce esti cu noi!
49. Fariseilor!
Rusinati-va macar de mortii
Inviati de Datatorul vietii lor,
Cel pe care, plini de pizma, L-ati ucis,
50. S-a cutremurat
Si lumina soarele si-a stins-o,
Cand in groapa Te-a vazut neinsufletit;
Nevazuta mea lumina, Bunule!"
51. Cu amar plangea
Preacurata maica ta, Cuvinte,
Cand pe Tine Te-a vazut in mormant;
Ne-nceput si negraite Dumnezeu.
52. Maica precista
Omorirea Ta vazand, Hristoase,
Cu adanca-amaraciune, Tie-Ti graia:
"Sa nu zabovesti, Viata, intre morti!"
53. Iadul cel cumplit
Tremura, cand Te-a vazut pe Tine,
Vesnic Soare al maririi, Hristoase-al meu.
Si in grab-a dat din el pe cei legati.
54. Iadul cel cumplit
Mare si grozav-acum se vede:
Caci al vietii Datator moarte-a suferit,
Voind El sa dea viata tuturor!
55. Coasta Ti-au impuns,
Mainile Ti-au pironit, Stapane;
Si cu rana Ta din coasta ai vindecat
Ne-nfranarea mainilor stramosilor.
56. Oarecand jelea
Toata casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe-al Fecioarei Fiu il jelesc
Maica Lui si ceata ucenicilor.
57. Palme si loviri
I s-au dat lui Hristos peste fata,
Celui ce cu mana Sa pe om plasmui
Si-a zdrobit cu totul ale fiarei falci.
58. Toti cei credinciosi,
Cu-ngroparea Ta scapati de moarte,
Iti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
Rastignirea si-ngroparea Ta acum.
59. Ceea ce-ai nascut,
Preacurata Fecioara, Viata,
Potoleste dezbinarea-n Biserica
Si da pace, ca o buna, tuturor.
60. Cuvine-se, dar,
Sa cadem la Tine, Ziditorul,
Cele ce pe cruce mainile Ti-ai intins
Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.
Prohodul Domnului - Starea a treia
1. Neamurile toate
Lauda-ngroparii
Ti-aduc, Hristoase-al meu.
2. Arimatianul
Jalnic Te pogoara
Si-n mormant Te-ngroapa.
3. De mir purtatoare,
Mir Tie, Hristoase,
Ti-aduc cu sarguinta,
4. Vino-ntreaga fire,
Psalmi de ingropare
Lui Hristos sa-I aducem.
5. Pe Cel viu cu miruri,
Ca pe-un mort sa-L ungem,
Cu mironositele.
6. Fericitul Iosif,
Trupul ce da viata,
Al lui Hristos, ingroapa.
7. Cei hraniti cu mana
Otet si cu fiere
Ti-aduc, Hristoase al meu.
8. Ca rob far-de minte,
A tradat Iuda
Pe-Adancu-ntelepciunii.
9. Rob ajunge-acuma
Vicleanul de Iud,
Cel ce-a vandut pe Domnul.
10. Iosif si Nicodim,
Pe Domnul ingroapa,
Cu toata cuviinta.
11. Slava Tie, Doamne,
Cel ce dai viata
Si-n iad, puternic, cobori.
12. Maica preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Vazandu-Te mort acum.
13. "Primavara dulce,
Fiul meu preadulce,
Frumusetea unde Ti-a apus?"
14. Plangere pornit-a
Maica precurata,
Cand ai murit, Cuvinte.
15. Vin cu mir sa-L unga,
De mir purtatoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc,
16. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfanta Ta putere.
17. Pier-amagitorul,
Scapa amagitul
Cu-ntelepciunea-Ti, Doamne.
18. Cade vanzatorul
In fundul gheenei,
In groapa stricaciunii.
19. Curse de ciulini sunt
Caile lui Iuda,
Celui nebun si viclean.
20. "Fiule din Tatal,
Imparat a toate,
Cum ai primit patima?"
21. Maica mieluseaua,
Mielul ei pe cruce
Vazandu-L, s-a tanguit.
22. Trupul ce da viata
Iosif impreuna
Cu Nicodim ingroapa.
23. Mult inlacrimata
A strigat Fecioara,
Rarunchii patrunzandu-si:
24. "O, a mea lumina,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns in groapa?"
25. "Nu mai plange Maica:
Pe Adam si Eva
Ca sa-i slobod, Eu sufar".
26. "Fiul meu, slavescu-Ti
Inalta-ndurare
Prin care rabzi acestea".
27. Cu otet si fiere
Te-au adapat, Doamne
Gustarea veche s-o strici.
28. Te-i suit pe cruce,
Cel de altadata
Umbrisi poporul sub nor,
29. De mir purtatoare,
Venind l-a Ta groapa,
Ti-aduceau, Doamne, miruri.
30. Scoala-Te-ndurate,
Si pe noi ne scoate
Din a gheenei groapa!
31. "Doamne, inviaza",
Zicea, varsand lacrimi,
Maica Ta ce te-a nascut.
32. Inviaza-n graba,
Alungand durerea
Curatei Tale Maice!
33. Prinse-au fost de frica
Cerestile cete,
Cand Te-au vazut mort, Doamne.
34. Iarta de greseli,
Pe cei ce cu frica,
Cinstesc a Tale patimi.
35. O, infricosata,
Straina vedere;
Pamantul cum Te-ascunde.
36. Altadata-un Iosif
Ti-a slujit in fuga,
Si-acum Te-ngroapa altul.
37. Plange, Te jeleste,
Preacurata-Ti Maica,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
38. Spaima ia pe ingeri
De grozava-Ti moarte,
O, Facator a toate!
39. Pana-n zori, cu miruri,
Ti-au stropit mormantul
Cele inteleptite.
40. Pace in Biserici,
Lumii mantuire,
Prin inviere-Ti da-ne!
41. O, Treime Sfanta,
Tata, Fiu si Duh Sfant,
Lumea o mantuieste,
42. Robilor tai, Maica,
Da-le ca sa vada
Scularea Fiului tau!
43. Neamurile toate
Lauda-ngroparii
Ti-aduc, Hristoase al meu.
Sfanta si Marea Joi
“În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea Domnului.
Read moreSfanta si Marea Miercuri
În Sfânta și Marea Miercuri, Sfinții Părinți au hotărât să se facă pomenirea femeii păcătoase, care a spălat cu mir și cu lacrimi picioarele Domnului. Vă invităm să ascultați această priceasnă pentru suflet.
Link Priceasnă: https://youtu.be/BRgKp-cnrKo
Read moreSfanta si Marea Marti
În Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele din ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții. Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioria are mult merit și este într-adevăr mare – dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și multul și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns, zicând: „Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând, adică la săraci, și cumpărați”. Dar nu era ușor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putință. Același lucru îl arăta învederat și Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și bătând în ușă strigă așa: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!”. Iar Însuși Domnul le dă acea hotărâre înfricoșătoare, zicându-le: „Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia”.
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați. Și într-adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât ca fecioria să fie biruită de bani.
Dar, o Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin.
(+) INVIEREA DOMNULUI
Hristos a inviat!
A Inviat Hristos si puterea mortii s-a biruit, a inviat Hristos si lumea sa invins , a inviat Hristos si toate sunt pline de bucurie , de speranta ca impreuna cu El vom depasi frica , incertitudinea, frustrarea, piedicile lumii , si intunerecul necredintei ; Ca stihiile acestei lumi nu le putem invinge singuri ci cu Hristos cel inviat , care ne-a daruit noua ,, viata vesnica”.
“Iar acesta este viata cea vesnica sa te cunoasca pe Tine adevaratul Dumnezeu”...Din cunostinta Lui Dumnezeu si din sfanta Sa Inviere , din bucuria tristetii a noptii Pascale , traite in singuratatea coplesitoare a Bisericii va aduc tuturor celor care ati fost cu noi in duh de rugaciune , prinos de multumire , pentru gand, pentru fapta, pentru daniile dumneavoastra fata de Biserica Ortodoxa Romana Sf Maria New York - care a fost atat de frumos impodobita de florile, lumanarile si sufletele voastre .Chiar daca am fost doar cu Iustin ca sa slujim, v-am simtit aproape , si printre lacrimile care au izvorat din suferinta lumii L-am rugat pe Dumnezeu sa va pazeasca pe toti , iar pe Iisus Hristos Cel Inviat sa va lumineze calea vietii si sa va mantuiti .
Va pretuim pe toti , si va asiguram de rugaciunea noastra nevrednica , rugandu-va sa nu ne uitati si sa ne pomeniti in ruga voastra catre tronul lui Dumnezeu , catre Maica Domnului sa catre toti sfintii . Hristos a Inviat!
Cu recunostinta Pr Chesarie Bertea NY
Pagina de donatii
Iubiti credinciosi,
Accesand butonul de mai jos, puteti sa donati direct in contul Bisericii Sfanta Maria. Va rugam sa specificati pentru ce doriti sa faceti donatia dumneavoastra: Puteti dona pentru:
Bunul mers al Bisericii si continuarea serviciilor religioase;
Florile pregatite pentru aranjarea Sfantului Mormant;
Aprinderea lumanarilor in noaptea de Pasti pe scaunele dumneavoastra din biserica;
Aprinderea lumanarilor la vii sau morti;