Frati crestini,
Unul dintre fruntasii fariseilor a chemat odinioara pe Iisus in casa lui ca sa manance paine. Care erau simtamintele acestui fruntas al fariseilor fata de Domnul Iisus Hristos, Sfanta Evanghelie nu ne spune. Ea ne arata totusi ca in casa acestui fariseu se mai gaseau multi altii, "si ei Il pandeau" (Luca 14,1). Acolo, Mantuitorul a vindecat mai intai pe un bolnav de idropica, apoi a invatat pe toti cei care se aflau acolo, smerenia pe care trebuie sa o aiba oricine, cand este poftit la ospete sau la nunta, tinand totdeauna seama ca "oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta" (Luca 14,11). Dupa aceasta, intorcandu-se catre fruntasul fariseilor, care-L chemase in casa sa, l-a sfatuit sa nu cheme niciodata prietenii si rudenii, cand va face ospat si nici pe vecinii bogati, ci pe oamenii saraci, pe betegi, ologi si orbi, zicandu-i: "Fericit vei fi ca nu pot sa-ti rasplateasca. Caci ti se va rasplati la invierea dreptilor". (Luca 14,14). Atunci unul dinter cei ce se aflau acolo, om neinvatat si greu la minte fiindca socotea ca in Imparatia lui Dumnezeu se mananca si se bea, a strigat: "Fericit este cel ce va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu!" (Luca 14,15). Deci, auzind aceste cuvinte si pentru ca si pe acest om sa-l inderpteze si pe toti ceilalti, care cugetau tot atat de umil ca si el despre Imparatia cerurilor,
"Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți" (Luca 14,16).
Om il numeste Iisus Hristos pe Dumnezeu, pentru iubirea Lui cea nemarginita catre neamul omenesc. Iar cina mare este Intruparea Sa, caci dupa cum cina nu se face dimineata, ci seara, dupa ce ziua s-a implinit, tot asa si Fiul lui Dumnezeu nu S-a intrupat la inceputul zidirii lumii, ci cand a venit plinirea vremii, dupa cum spune Apostolul Pavel: "Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul sau, nascut din femeie, nascut sub Lege" (Galateni 4,4). Si mare este cina, caci, intr-adevar, mare este taina crestinatatii, inalta si neinteleasa atat de ingeri cat si de oameni. A numit Iisus cina mare Intruparea Sa si pentru Cina cea de taina, in care ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui. Mare este Cina aceasta, pentru ca prin aceasta impartasire, unindu-ne cu Fiul cel care S-a intrupat, ne slavim impreuna cu El si ne facem asemenea Lui, dupa har. Deci acesta este inetlesul pildei: cand Preabunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu si tata a binevoit ca Fiul Sau, Cel Unul-Nascut, sa Se intrupeze, atunci a poftit, prin prorocii Sai, pe multi dintre iudeii cunoscatori ai Legii vechi, sa creada in aceasta mare taina.
"Și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata!" (Luca 14,17).
Dupa cum se vede, la evrei era obiceiul ca, mai inainte de cina si chair la ceasul cinei, sa fie chemati din nou cei ce fusesera poftiti mai inainte la cina. Inainte de Intrupare. iudeii au fost poftiti la credinta acestei Taine, de sfintii proroci, care, mai inainte de Nasterea lui Hristos, au vestit iudeilor mantuirea, care avea sa fie prin iisus Hristos, poruncindu-le lor sa creada in El si sa-L asculte. Insusi Moise a grait catre dansii, spunandu-le ca "Proroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau; pe Acela sa-L ascultati"(Deuteronomul 18,15). Inca si la ceasul cinei, adica atunci cand a binevoit Dumnezeu sa se savarseasca Taina cea mare a dreptei credinte, a trimis pe Fiul Sau ca sa-i cheme pe iudei la cunostinta adevarului. Si s-a numit pe Sine rob, pentru ca a luat chip de rob, intru asemanare omeneasca facandu-se, si voia lui Dumnezeu si tatalui Sau a implinit si lucrul Lui a savarsit. Iar Cel trimis, Fiul lui Dumnezeu, a poftit pe iudei, prin cuvantul Sau, zicand catre dansii: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11,28). "Veniti, ca, iata, toate sunt gata!", adica iertarea pacatelor, harul Duhului Sfant si Imparatia cerurilor. Uneori, i-a poftit prin cuvinte tari, luate din dumnezeiasca Scriptura, zicand catre dansii: "Ca daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, caci despre Mine a scris acela" (Ioan 5,46), iar alteori i-a poftit la credinta in Dansul, prin minunile savarsite inaintea lor.
"Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-l încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni" (Luca 14,18-20).
Cine au fost acestia, care au fost poftiti cei dintai si au refuzat sa vina la cina? Acestia au fost fariseii, carturarii, invatatorii Legii si capetenilor iudeilor. Pe acestia i-a poftit Domnul intai, ca pe unii ce citesc dumnezeiestile Scripturi si au invatat dintr-insele cele despre venirea lui Hristos in lume. Dintre acestia, unii au refuzat poftirea, fiindca isi cumparasera ogoare, adica nu se puteau lipsi de cele lumesti, pentru ca ogorul inseamna lumea, dupa talcuirea Mantuitorului Hristos, care a zis: "Tarina este lumea" (Matei 13,38). Deci acestia au refuzat invitatia pentru ca erau robi ai desertaciunii si ai slavei lumesti. De aceea si ziceau: "Noi suntem cenici ai lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este" (Ioan 9,28-29). Iar altii au refuzat poftirea la cina, fiindca-si cumparasera cinci perechi de boi, care inseamna lipirea lor de desfatarile celor cinci simturi, care sutn cinci perechi: doi ochi, doua urechi, doua nari, doua organe ale gustului, limba si cerul gurii si doua maini pentru pipait. Deci, fiind acestia dedati la desfatarile simturilor si neputand cuprinde invatatura cea duhovniceasca si cereasca a Mantuitorului, care i-a poftit la cina Sa, ziceau: "Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte" (Ioan 6,60). Al treilea a refuzat poftirea zicand: Nu pot veni pentru ca mi-am luat femeie, aratand prin aceste cuvinte taria si puterea legaturilor si patimilor celor trupesti.
"Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici" (Luca 14,21).
Slujitorul din parabola aceasta simbolizeaza, precum am spus, pe Iisus Hristos care a luat chip de rob. El vine in lume ca Fiu al omului si arata Domnului Sau, adica lui Dumnezeu, Tatalui Sau, Care stie toate, raspunsurile celor care nu voiesc sa creada in El. Maniindu-se BUnul Dumnezeu, trimite pe Fiul cel Unul-Nascut, pe strazile si ulitele cetatii, unde nu sed nici domni, nici farisei, nici carturari, nici capetenii, ci umbla poporul de rand, adica iudeii cei saraci, cei betegi, adica cei lipsiti de preocupari lumesti si fara putere; cei orbi, adica neinvatati si necarturari; cei ologi, adica cei care nu aveau in puterile lor darurile trupesti, ca pe acestia sa-i aduca la cina si sa-i aseze la masa. Si slujitorul i-a poftit pe toti cati i-a gasit si ei au venit si s-au asezat la masa.
"Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc" (Luca 14,22).
Domnul Hristos a zis acestea catre Dumnezeu si Tatal Sau, cand s-a apropait vremea patimirilor sale. Atunci a ridicat ochii Sai la cer si printre altele a zis acestea: "Lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit" (Ioan 17,4). Prin aceste cuvitne El arata ascultarea cea desavarsita a firii Sale omenesti catre firea cea mai presus de fiinta a Dumnezeirii. Mai arata ca niciunul ditnre iudei sau dintre pagani n-a crezut in Iisus Hristos, decat numai prin bunavoitna lui Dumnezeu si Tatal Sau, dupa cum Insusi a zis: "Nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu-l va trage Tatal, Care M-a trimis" (Ioan 6,44). Iar prin cuvintele: "Si tot mai este loc", a aratat largimea Imparatiei Lui. A mai aratat ca nu numai pentru cei care au crezut dintrei iudei, ci si pentru cei care au crezut dintre pagani, a pregatit dumnezeiasca Sa Imparatie, de la inceputul lumii, si ca, desi cei alesi dintre iudei au intrat in Imparatie, mai este inca loc pregatit si pentru cei care, dintre alte neamuri, vor crede.
"Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa" (Luca 14,23).
Aceasta inseamna ca DUmnezeu a binevoit ca propovaduirea Evangheliei lui Iisus Hristos sa iasa din Ierusalim si din neamul iudeilor si sa se dea si la cei necredinciosi si inchinatori la idoli, care se aflau in calea paganatatii si in pacate. A numit pacatul gard, pentru ca desparte pe om de Dumnezeu, precum despart gardurile locurile unul de altul. Dar, oare, ce se intelege prin cuvintele: "Si sileste-i pe toti sa intre"? Se intelege silnicie, chinuri trupesti, precum au itneles unii de alta credinta, care pentru aceasta mii de oameni au omorat si i-au ars?
Nu se intelege asa, caci Domnul a zis:"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine" (Luca 9,23). Aceste cuvinte: "Sileste-i sa intre" inseamna: Pleaca-le mintea prin cuvinte pline de invatatura si cu mestesug, precum erau cuvintele Apostolului Pavel catre cei din Areopag. Lumineaza-le sufletul prin lumina unei vieti sfinte, precum era viata cea stralucitoare a sfintilor apostoli. Biruieste inima lor prin lucrarea minunilor, percum erau cele ce s-au savarsit de ucenicii lui Hristos inaintea neamurilor. Iar prin cuvintele: "Sa mi se umple casa", ne arata iubirea de oamnei cea nemasurata si mila lui Dumnezeu fata de toti oamenii, caci El voieste ca toti cei care au crezut in Hristos sa dobandeasca dumnezeiasca Lui Imparatie. Dupa ce a aratat Dumnezeu vointa Sa, a adaugat indata si hotararea Lui cea dreapta asupra celor care au fost chemati la mantuire si n-au voit sa creada intr-Insul.
"Căci zic vouă: Niciunul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea" (Luca 14,24).
Aceasta hotarare a spus-o Domnul mai cu seama pentru iudeii aceia care au fost poftiti de sfintii prorpoci si de Insusi Domnul la credinta in El. Cum insa n-au crezut in El, s-au facut nevrednici si de Biserica Lui, si de dumnezeiestile Taine, si de dumnezeiasca Lui Imparatie. De aceea El zice: "Niciunul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea", adica niciunul dintre cei care au fost chemati si n-au crezut nu va dobandi harurile Sale cele ceresti. Dar hotararea aceasta este si pentru toti oamenii care sutn poftiti la credinta in Hristos, dar n-o primesc sau, primind-o, curand se leapada fie prin tagaduire, fie prin fapte rele, care sunt potrivnice credintei. Pentur aceasta a zis ca multi sunt chemati, adica multi sunt cei chemati de Dumnezeu, dar putini sutn cei care, prin dragoste si prin savarsirea faptelor bune, se fac alesi si vrednici de fericirea vesnica.
Si noi, iubiti crestini, suntem siguri ca ne aflam printre cei multi, chemati de Iisus Hristos, prin glasul Sfintei Sale Evanghelii, dar nu sutnem siguri daca ne aflam si printre cei putini alesi, care vor fi gasiti vrednici de Imparatia Sa. Calauziti de dragostea netarmuita fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri, sa savarsim necontenit numai fapte bune, ca sa ne invrednicim si noi de locasul celor putini alesi, gasiti vrednici de mostenirea Imparatiei celei vesnice a lui Dumnezeu, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin!