Talcuirea Evangheliei Duminicii a XXVII-a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Frati crestini,

In multe locuri din Sfintele Scripturi vedem ca satana loveste pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o arata suferintele dreptului Iov, pe care diavolul l-a lovit cu rani de la cap pana la picioare. Ne-o arata sufocarea lui Saul de duhul cel viclean pe care o potolea David, cantand din alauta. Ne-o arata surzenia omului vindecat de Iisus Hristos. Ne-o arata, in fine, si istorisirea Evangheliei de astazi, din care vedem ca femeia cea garbova, fusese elgata de satana optsprezece ani. Cum a fost vindecata aceasta femeie si convorbirea ep care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul Iisus cu mai marele sinagogii, ne-o aminteste Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi, spunandu-ne ca,

"În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta" (Luca 13,10)

In fiecare saptamana, iudeii se adunau sambata in sinagogile lor, unde citeau dumnezeiasca Scriptura, pe care o talcuiau inteleptii si invatatorii lor. Deci, intr-una dintre sinagogi, venind Domnul Iisus Hristos intr-o sambata, invata, talcuind cuvintele dumnezeiestii Scripturi si aratand taina Intruparii Sale, cum a facut, bunaoara, atunci cand a intrat in sinagoga din Nazaret, unde I s-a dat cartea prorocului Isaia (Luca 4,17). Pe cand invata,

"Iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum" (Luca 13,11).

Femeia neputincioasa era de neam evreiesc si, ca o credincioasa, venise si ea sambata la sinagoga, ca sa asculte citirea si talcuirea dumnezeiestii Scripturi. Evanghlistul n-a zis despre dansa ca era bolnava sau ca era neputincioasa, ci ca avea un duh de slabiciune, ca sa arate ca un duh necurat, adica satana, o chinuia pe ea cu aceasta slabiciune, de optsprezece ani. Iar slabiciunea ei o facea garbova, adica o aplecase cu capul in jos, atat de tare, incat nu putea nicidecum sa-si ridice capul in sus si sa vada cerul. Era chipul omului intepenit prin lucrarea diavolului, care cauta totdeauna la lucrurile cele desarte si niciodata nu-si poate ridica ochii la cer si nici nu poate gandi la Dumnezeu, la judecata sau la viata ce va sa fie.

"Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Și și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu" (Luca 13,12-13)

Nici femeia bolnava, nici altcineva nu s-a rugat si nici n-a mijlocit pentru vindecarea ei, ci Mantuitorul singur, vazand-o suferind, I s-a facut mila de ea si, chemand-o, a vindecat-o de neputinta ei, dandu-ne pilda, ca si noi, cand vedem pe cei ce au trebuinta de ajutorul nostru, sa nu asteptam mijlociri si rugaminti, ci, de buna voie milostivindu-ne, sa-i ajutam si sa le facem bine. Si, fiindca neputinta femeii nu era o neputinta fireasca, ca lepra, idropica, orbirea, surzenia si alte neputinte cate a vindecat Domnul Iisus, ci era legatura a satanei, pentru aceasta El a zis: "Esti dezlegata de neputinta ta", adica de legatura satanei. Zicand acestea, a pus asupra ei prea curatele Sale maini, ca sa arate prin aceasta puterea cuvantului Sau si harul cel facator de minuni al dumnezeiestilor Sale maini. Iar femeia, eliberata indata de legatura satanei si indreptata, a inceput sa preamareasca pe Dumnezeu, Binefacatorul si Stapanul ei.

"Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile să vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei!" (Luca 13,14).

Invidia, nu ravna sa pentru Lege, il intarata pe mai-marele sinagogii spre manie, pentru ca Legea lui Dumnezeu a randuit oprirea mainilor de la orice lucrare sambata, dar nu si oprirea de la o vindecare, prin Cuvantul cel facator de minuni. Mai-marele sinagogii insa, ca un fatarnic, isi acopera invidia prin ravna si se arata pe sine foarte ravnitor. Cu buzele apara Legea lui Dumnezeu, care porunceste incetarea oricarei lucrari in ziua sambetei, iar cu inima si cu mintea osandeste minunea si pe Facatorul minunii. Pe dinafara se arata ravnitor si drept, iar pe dinauntru este plin de invidie si de nedreptate. Totodata, el este cuprins de frica si de viclesug. Nu indrazneste sa osandeasca pe fata minunea si nici macar sa graiasca cu Iisus Hristos, Care este de fata, ci, intorcandu-se catre multimea credinciosilor sai, ca un viclean, isi intinde catre ei cuvantul, zicand: sase zile ale saptamanii sunt randuite de Lege epntru savarsirea oricarei lcurari, deci cand va imbolnaviti, in aceste sase zile veniti la doctori ca sa va vindecati de bolile voastre, dar nu sambata, care este zi de praznic si de nelucrare.

"Domnul însă i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?" (Luca 13,15-16)

Domnul, prin raspunsul Sau, a mustrat fatarnicia mai-marelui sinagogii. Fatarnicie, a zis Iisus, fiecare dintre voi, iudeii, isi dezleaga sambata de la iesle dobitocul, boul sau asinul si, ducandu-l la apa, il adapa, pentru ca Legea nu opreste aceasta. Tu osandesti ca si cum ar fi o faradelege, dezlegarea acestei femei din legatura cea indelungata a satanei, cu boala grea de optsprezece ani, cu toate ca ea este o faptura cuvantatoare si fiica lui Avraam, si poruncesti si inveti multimea ca sa nu-si vindece neputintele in ziua sambetei? A numit-o pe ea fiica lui Avraam, ca sa arate ca era credincioasa si tematoare de Dumnezeu si ca numai lui Dumnezeu ii slujea. pentru aceasta, cu atotstiinta Sa dumnezeiasca, o si gasise vrednica pentru dezlegarea ei din legatura satanei.

"Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul" (Luca 13,17)

Neputand grai nimic impotriva unor asemenea dumnezeiesti cuvinte, cei potrivnici s-au rusinat si au tacut, iar toata multimea poporului, care era lipsita de invidie, nu mai lua in seama cuvintele mai-marelui sinagogii, ci se bucura de minunile cele slavite si luminate, savarsite de Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine toata cinstea si slava in vecii vecilor. Amin!