Iubiți credincioși,

Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi, cuprinde prorocia despre Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor lui Zevedeu de a li se da locuri lângă Domnul Iisus în Împărăția cerurilor și sfatul Domnului dat celorlalți apostoli. Prin proorpcia Sa, Domnul Iisus a arătat de mai înainte, apostolilor Săi toate cele ce avea să pătimeasca și, totodată, moartea și Învierea Lui cea de a treia zi. Cererea lui Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, a pricinuit răspunsul Domnului, prin care ne-a arătat cine sunt cei vrednici de Împărăția Lui cea cererească. Iar prin sfatul dat apostolilor, care se mâniaseră pe Iacob și pe Ioan, a arătat chipul în care trebuie să se poarte toți cei care slujesc lui Hristos. Ca să pricepem aceste trei învățături sfinte, să ascultăm tâlcuirea Sfintei Evanghelii, care ne spune că:

“În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să ii se întâmple.” (Marcu 10,32)

Când urca drumul spre Ierusalim, numai cu ucenicii Săi, a început să le spuna cele ce urmau să I se întâmple, adica despre suferințele pe care avea să le pătimeasca, despre moartea și Învierea Lui din morți. I-a luat numai pe cei doisprezece ucenici, pentru că numai ei erau vrednici să audă niște taine mari și înalte ca acestea. I-a luat numai pe cei doisprezece, ca să-i încredințeze că El este Dumnezeu adevărat și că de bunăvoie își dă Preacuratul Său Trup spre pătimiri. I-a luat numai pe ucenici, pentru că, atunci când aveau să se întâmple acestea, sufletele lor să nu se tulbure ci, având în inimile lor nădejdea Învierii Lui, să nu le-o risipească vreo amărăciune. Ascultați cum le spunea apostolilor Săi, pe rând:

“Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocorâ, și-L vor scuipa, și-L vor biciui și-L vor omorâ, dar dupa trei zile va învia.” (Marcu 10,33-34)

Iată, zice Iisus, mergem sus, la Ierusalim, unde Mi se pregătesc suferințe. Fiul Omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor. Aceasta s-a implinit atunci, când unul din cei doisprezece apostoli, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, le-a zis: Ce voiți să-mi dati, și eu Îl voi da în mâinile voastre? (Matei 26, 15). iar ei i-au dat lui trezeci de arginți. Și de atunci Iuda căuta prilej ca să-L predea pe Iisus. Când Iisus era în Grădina Ghețsimani, prin sărutare, Iuda l-a dat în mâna oamenilor trimiși de arhierei.

“Îl vor osândi la moarte“. Prorocia aceasta s-a împlinit, când arhiereii și bătrânii cu toată adunarea, au zis: “Este vinovat de moarte“ (Marcu 14,64). “Și-L vor da în mâna păgânilor“. Păgânii erau Ponțiu Pilat împreună cu ostașii lui. Deci, atunci s-a împlinit darea lui Iisus în mâinile păgânilor, când L-au dus legat și L-au dat lui Ponțiu Pilat, iar Pilat L-a dat ostașilor lui. “Și-L vor batjocori“. Această prorocie s-a împlinit când ostașii L-au îmbrăcat pe Iisus cu mantie roșie și pe capul Lui I-au pus cunună de spini, în dreapta Lui I-au dat trestie, apoi, îngenunchind inaintea Lui, îșii băteau joc zicând : “Bucură-te, regele iudeilor!” (Matei 27, 29-30). Și-L vor biciui”. Acestea s-au întâmplat întai în casa arhiereului, când unii l-au bătut cu pumnul peste obraz, iar alții I-au dat palme. După aceea, ostașii lui Pilat, luând trestia din mâinile lui Iisus, îl loveau peste cap. Cei din adunare au scuipat în obrazul Lui (Marcu 15,19), asemenea și ostașii dregătorului, împlinindu-se astfel ceea ce a zis Iisus: “Și-L vor scuipa“. Apoi, ducându-L pe colina Golgotei, L-au răstignit pe Cruce, omorându-L, după cum El însuși prorocise, zicând: “Și-L vor omorâ“. Vineri și-a dat duhul, fiind pe Cruce, apoi a fost îngropat, ca să nu rămână pe cruce sâmbătă, fiind Paștile evreilor. Iar în prima zi a săptămânii, adică duminica, a înviat din morți, împlinindu-se astfel ultima prorocie: “Dar după trei zile, va învia”. Când terminase Iisus de spus marea si sfânta Sa prorocie, despre Pătimirile, moartea și Învierea Sa,

“Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis : Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava ta.” (Marcu 10,35-37).

Acești doi apostoli, auzindu-L pe Iisus vorbind despre Împărătia Sa, unde sfinții apostoli vor ședea pe douăsprezece scaune, au gândit că Împărăția lui Dumnezeu este pământească. Văzându-L că merge spre Ierusalim și auzind de la El cele despre Pătimirile Sale, au socotit că merge acolo ca să șadă pe Scaunul Împărăției Sale, iar Pătimirile vor urma după aceea. Pentru aceasta au cerut ca, întru Împărăția Lui, să șadă unul dintr-înșii la dreapta Lui, iar altul la stânga.

“Dar Iisus le-a raspuns: nu stiți ce cereti! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?“

Voi nu știți ce cereți, le răspunde Iisus, pentru că socotiți că Împărăția Mea este lumească și pământească și că scaunele despre care Eu v-am vorbit, sunt scaune materialnice, lumești. Pentru aceasta cereți ca unul din voi să șadă de-a dreapta Mea, iar altul, de-a stânga. Nu stiți ce cereți, pentru că altceva este Împărăția Mea și altceva cereți voi. Împărăția Mea nu are scaune lumești și catedre materialnice, ci are ca scaun slava dumnezeiască cea neschimbată și locul cel mai de sus este înălțimea slavei și cinstei dumnezeiești. Pentru aceasta nu știți ce cereți. Voi căutați locul cel mai de sus întru Imparația Mea, dar oare, puteți voi să beți paharul pe care Eu îl voi bea? Adică puteți muri răstigniți pe cruce ca Mine? Puteți voi să vă botezați cu botezul cu care Eu Mă voi boteza? Adică, puteți suferi mulțimea patimilor, în care Eu mă voi afunda? intr-adevăr Iisus a numit pahar moartea Sa. Tot așa cum a numit-o și când se ruga Părintelui Său s-o treacă de la El, zicând: “Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar“ (Luca 22,42). Iar când a arătat ucenicilor Săi că dorește Pătimirile Sale pentru mântuirea oamenilor, le-a asemănat cu botezul, zicând : “Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini” (Luca 12,50). La aceasta, apostolii au raspuns:

“Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit“ (Marcu 10,39-40).

Apostolii mărturisesc că vor putea suferi pentru Iisus și pătimirile șii moartea, iar Domnul intărește aceasta, fapt care s-a și împlinit, pentru că pe Iacob l-a omorat Irod cu sabia, iar pe Ioan l-a osândit Domițian cu surghiun în insula Patmos. Însă să știți, le spune Iisus, că pe scaunele din dreapta Mea și din stânga Mea, adică pe slava cea înaltă și covârșitoare, nu este al Meu a da vouă pentru că sunteți ucenici ai Mei sau pentru ca sunteti prietenii Mei. Această slavă nu se dă, nici pentru prietenie, nici pentru a face pe placul cuiva, ci se dă numai acelora cărora li s-a pregătit pentru răsplătirea faptelor celor bune ale lor.

“ Și auzind, cei zece au început a se mânia pentru Iacov si pe Ioan.” (Marcu 10, 41)

Iacob și Ioan, apropiindu-se de Iisus, I-au cerut Lui cinstea și locul cel mai de sus, de lângă El, iar ceilalți zece apostoli s-au mâniat, auzind că cei doi voiau sa fie mai presus de ei. Iubirea de slavă și mărire, la apostoli, adică la aceia pe care i-a ales Dumnezeu din lume? Aceasta nu este de mirare. Apostolii erau oameni, pescari necărturari și neînvățați. De aceea, nici mintea lor nu ințelegea tainele cele înalte și cerești, nici inima lor nu era slobodă de patimile omenești. Astfel erau apostoloii atunci; dar mai pe urmă, după Învierea lui Hristos, Domnul le-a deschis mintea lor ca să înțeleagă Scripturile, iar Duhul Sfânt i-a umplut pe ei în ziua Cincizecimii. De aceea ei grăiau în diferite limbi și propovăduiau și, umplându-se de dumnezeiescul har, s-au făcut preaînțelepți și preaîmbunătățiți. Văzând mânia celor zece ucenici,

“Atunci Iisus , chemând-l la Sine le-a zis : Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc . Dar între voi nu trebuie să fie așa , ci care va avea să fie mare între voi , să fie slujitor al vostru ; și care va vrea să fie întâi între voi , să fie sluga tuturor.“ (Marcu 10,42-44)

Iată cu câtă înțelepciune și blândețe mustră și îndepărtează Domnul Iisus greșeala ucenicilor Săi, înălțându-le mintea de la pământ la cer și arătându-le că faptele slujitorilor lumii sunt potrivnice lucrării ucenicilor Săi. Domnii popoarelor , precum și voi știți , zice Iisus, caută cu cinste și stăpânesc pe supușii lor și cei care sunt mai mari între ei le stăpânesc pe ele .Iar voi , ucenicii Mei , care nu sunteți oameni lumești ,ci cerești , nu se cuvine sa fiți așa. Ci, cel care dintre voi va avea să fie mai mare, acela să se facă slujitorul vostru; și cel care va vrea să fie întâi între voi , acela să fie în slujba tuturor celorlalți. Cel care este în slujba celorlalți are fapta cea buna a smereniei; iar smerenia înalță pe om mai presus de ceilalți oameni și îi dă locul de cinste cel mai de sus, că cel ce se smerește se va înălța , și celor smeriți li se va da har. Ca să sădească Domnul în inimile ucenicilor , această învățătura se dă pe Sine pilda , zicând :

“Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească , ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți “ (Marcu 10,45)

Pentru că și Eu , zice Domnul Iisus , nu am venit în lumea aceasta ca să-Mi slujească oamenii , ci ca să slujesc Eu lor, săvârșind cele mai necesare, pentru mântuirea lor. Și am venit nu numai ca să slujesc , ci să și mor , ca prin moartea Mea să izbăvesc neamul omenesc din robia diavolului. Și , într-adevăr , Domnul a slujit oamenilor , învățându-i Învățăturile prin care să cunoască pe Dumnezeu și să săvârsească faptele bune; izgonind de la ei demonii și vindecând suferințele le-a tămăduit și toate bolile lor . S-a dat pildă de slujire oamenilor, când s-a încins cu ștergarul și a spălat picioarele ucenicilor Săi .

Sufletul Sau și l-a dat răscumpărare pentru mulți , aducându-se pe Sine răstignit pe cruce ca dumnezeiască Jertfă de împăcare , prin care ne-a răscumpărat pe noi din robia vrăjmașului nostru diavolul. Deși pentru toți oamenii a murit , El n-a zis că-și dă sufletul Său răscumpărare pentru toți , ci pentru mulți fiindcă moartea Lui nu a mântuit pe toți , ci pe mulți adică pe cei care au crezut in El , și au păzit poruncile Lui cele sfinte ,în rândul cărora socotește-ne și pe noi , Doamne Iisuse Hristoase și ne mântuiește. Amin!