Frati crestini,
Cand citim cartile dumnezeiestii Scripturi, vedem cum straluceste intr-insele curatia dumnezeiasca, prin curatul adevar al invataturilor descrise; vedem intelepciunea dintr-insele, si harul si puterea lui Dumnezeu, care ne umplu de fericire toata fiinta noastra sufleteasca si toata mintea noastra. Acest lucru se intampla si cu raspunsul pe care am auzit ca l-a dat Domnul in Sfanta Evanghelie de astazi, atunci cand inaintea Lui s-a infatisat un invatator al legii, cu gandul de a-L ispiti prin cuvant. Sfanta Evanghelie ne istoriseste ca:
"În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?" (Luca 10,25)
Invatatorii de lege erau aceia care talcuiau si invatau Legea lui Moise. Deci unul dintre acestia, auzind ca Domnul Iisus invata poporul, a venit la Iisus, nu ca sa-L asculte si sa se foloseasca cu ceva de pe urma invataturii Lui, ci sa-L ispiteasca. De aceea, L-a intrebat, zicand: "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?". Aceasta intrebare cuprinde o mare ispitire. Legiuitorule socotea ca, prin aceasta intrebare, a intins o cursa Domnului Iisus Hristos, caci daca ar fi raspuns ca legea pe care o invata El duce pe om la viata cea vesnica, legiuitorul L-ar fi invinuit atunci ca este potrivnic lui Dumnezeu, pentru ca invata alta lege, nu pe cea data de Dumnezeu iudeilor, prin Moise.
"Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești?" (Luca 10,26)
Fiindca Legea lui Moise nu putea sa-i faca desavarsiti si vrednici pentru viata cea vesnica pe cei care se apropiau de ea, iar credinta in Hristos poate sa-i mantuiasca pe cei care se apropie de Dumnezeu printr-Insul, de aceea nu i-a zis: "Daca vei pazi Legea lui Moise, vei mosteni viata vesnica", ci l-a intrebat: "Ce este scris in Lege?", pentru ca, din raspunsul lui, sa-l invete si cele despre intruparea Sa. L-a intrebat "Ce este scris in Legea lui Moise", adica, "Cu care duh si socoteala citesti tu Legea? Numai dupa litera, sau si dupa duh, ca un israelitean adevarat?".
"Iar el, răspunzând, a zis: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți" (Luca 10,27)
Una nadajduia invatatorul Legii, si alta i-a raspuns Iisus. De aceea, silit fiind de Domnul, el spune mai intai cuvintele Legii, repetand porunca aceea care invata despre dragostea cea din toata inima, din tot sufletul, din toata puterea si din tot cugetul, fata de Dumnezeu si fata de aproapele, prin care se fagaduieste viata cea vesnica tuturor celor ce o vor pazi.
"Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei trăi" (Luca 10,28)
Invatatorul Legii nu credea in Iisus Hristos, totusi, Iisus i-a zis ca, daca iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele, cum spune Legea, va trai, adica va mosteni viata vesnica. Dar poate cineva sa se mantuiasca fara credinta in Hristos? Nu! Iisus i-a raspuns asa invatatorului Legii, pentru ca Legea lui Moise este povatuitoarea si invatatoarea a credintei in Hristos, iar cel ce crede cu adevarat in invatatura lui Moise, acela crede si in Iisus Hristos, dupa cum Insusi Domnul a zis: "Daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, caci despre Mine a scris acela" (Ioan 5,46).
"Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu?" (Luca 10,29)
Oare, invatatorul Legii nu stia cine este aproapele lui? Ca un invatator al Legii, el stia destul de bine, dar, pentru ca raspunsul ce l-a dat lui Iisus Hristos l-a facut cunoscut celor de fata, nestiind nici macar inceputul Legii, a socotit sa-si acopere greseala si sa-si justifice raspunsul, spunand Legea de la inceput si pana la sfarsit. cu un cuvant, el a vrut, pe de o parte, sa se indreptateasca pe sine in greseala facuta, iar pe de alta parte, fiindca iudeii socoteau ca fiind aproape al lor numai pe cei de un neam cu ei si pe prietenii lor, nu pe orice om din orice neam. Prin aceasta el nadajduia sa obtina un raspuns, prin care Iisus sa ajunga in conflict cu poporul care era de fata.
"Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsândul aproape mort" (Luca 10,30)
Prin raspunsul acesta, Iisus a aratat care este aproapele, zicand simplu si fara nicio deosebire: Un om oarecare, adica orice om, prin asemanarea firii sale, este aproapele omului. Catre orice om avem datoria sa aratam dragoste si ajutor. Dar, cu acest raspuns, dat prin pilda aceasta, Iisus a aratat si mila intruparii Sale fata de firea omeneasca, pentru ca omul, care se cobora de la Ierusalim la Ierihon, este toata faptura oamenilor, care, din cauza pacatului stramosesc, a plecat din Ierusalim, adica din viata cea fericita si fara suferinte, la Ierihon, adica in pamantul plin de suferinte si de chinuri. talharii sunt diavolii, care au dezbracat pe om de harurile dumnezeiesti, l-au ranit cu ranile pacatului, lasandu-l aproape mort. Nu l-au putut omora cu totul, pentru ca, dupa pacat, numai trupul s-a facut muritor, iar sufletul a ramas nemuritor, abia aducandu-si aminte de Dumnezeu. Si, pe cand cel gol si ranit statea in mijlocul drumului, lasat de talhari aproape mort,
"Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături" (Luca 10,31-32)
Preotul simbolizeaza Legea lui Moise, care a legiuit cele despre preotie; iar levitul simbolizeaza prorocii, care au fost slujitori ai lui Dumnezeu si invatatori ai venirii in lume a Mantuitorului Iisus Hristos. Din cer s-a coborat Legea si s-a dat lui Moise, in Sinai. De Dumnezeu au fost trimisi si prorocii. Dar nici Legea, nici prorocii n-au putut sa stearga pacatul stramosesc, si sa ridice firea omeneasca din caderea ei cea mare, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Pentru ca este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele" (Evrei 10, 4). Deci au venit si Legea si prorocii pe drumul si in locul unde a fost izgonit omul, adica pe pamant, si au vazut starea lui cea vrednica de lacrimi; au trecut insa mai departe si s-au dus, neputand sa-i vindece ranile lui.
"Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el, și văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el" (Luca 10,33-34)
Samarineanul este Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a coborat din cer si a venit in lume, unde, vazand starea jalnica a omului, a fost cuprins de mila. Apropiindu-Se de oameni si stand impreuna cu ei, a legat cu harul Sau ranile sufletului lor, cum leaga doctorul ranile trupului. A turnat apoi untdelemn si vin, adica blanda invatatura a iubirii de oameni, zicand: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11,28). Dupa aceasta, a pus pe cel ranit pe dobitocul sau si l-a dus la o casa de oaspeti, adica la Biserica Sa, care, ca si o casa de oaspeti, primeste toate neamurile si popoarele si pe orice om care vine la dansa cu credinta. Si a avut grija de cei care sunt in Biserica Lui, dandu-le harul Sfantului Duh, prin impartasania cu Sfintele Taine.
"Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da" (Luca 10,35)
Gazda este orice preot si pastor al Bisericii, pentru ca el primeste in casa de oaspeti a lui Dumnezeu, adica in Biserica, pe toti cei care vin cu credinta. Cei doi dinari sunt cele doua Testamente, Scriptura Veche si Sfanta Evanghelie. Cat timp Domnul Iisus a fost in lumea aceasta, El a purtat grija de Biserica Sa, dupa cum singur a aratat, zicand: "Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau" (Ioan 17,12). Iar a doua zi, plecand, adica iesind din lumea aceasta, Iisus, prin apostolii trimisi in toata lumea, a scos acesti doi dinari si i-a dat tuturor conducatorilor Bisericii Lui, poruncindu-le sa poarte de grija tot timpul de mantuirea credinciosilor, prin cuvintele: "Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da." Pentru osteneli, nevointe si jertfele lor, pe care le vor pune in aceasta grija, Hristos le-a fagaduit sa le rasplateasca, cand va veni iarasi sa judece viii si mortii. Terminand de spus pilda, Iisus a intrebat pe invatatorul Legii:
"Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?" (Luca 10, 36)
Prin aceasta intrebare, Iisus il pune pe legiuitor sa judece el insusi cele intamplate si sa spuna, care dintre cei trei este aproapele celui cazut in mana talharilor: preotul sau levitul, care a trecut pe alaturi, dupa ce l-au vazut pe moarte, gol si ranit, sau samarineanul, care i-a aratat atata dragoste, grija si mila?
"Iar el a răspuns: cel care a facut milă cu el. Și Iisus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea" (Luca 10,37)
Legiuitorul a fost silit de puterea cuvintelor lui Iisus Hristos, sa marturiseasca adevarul, recunoscand ca aproapele este acela care a facut mila cu cel cazut in mana talharilor, adica samarineanul. Iar Iisus, auzind ca legiuitorul a judecat drept, l-a sfatuit sa mearga sa faca si el mila cu aproapele sau, ca si samarineanul. Sfatul dat invatatorului Legii este dat si noua celor ce credem in Domnul Iisus Hristos. Sa luam deci aminte, din convorbirea invatatorului Legii cu Mantuitorul, ca viata cea vesnica nu poate fi castigata decat de cei ce implinesc poruncile dumnezeiesti, dovedind ca iubesc pe Dumnezeu din tot cugetul, din tot sufletul si din toata inima si pe aproapele ca pe ei insisi. Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute in toate zilele vietii noastre, ca sa putem implini aceste porunci si sa ne invrednicim de mostenirea vietii vesnice. Amin!