Frati crestini,

"Printre Sfintii Parinti care au talcuit in trecut pilda Evangheliei care s-a citit astazi este si Sfantul Vasile cel Mare. Din talcuirea lui, noi am luat cat am socotit de cuviinta, casa va invatam acum despre bogatul si nemilostivul lacom. De aceea toti cati sunt lacomi, cati sunt iubitori de trup si robi ai pantecelui, cati sunt nemilostivi si neinduratori, cati nu au alta grija decat numai pe aceea dupa desfatari si placeri trupesti, cati se ingrijesc si aduna pentru ziua de maine, ca si cand ar trai o vesnicie si nu se tem nicidecum de moarte, cum si toti aceia care doresc multumirea sufletelor lor, sa-si deschida urechile sufletelor lor ca sa asculte cu luare-aminte talcuirea pildei din Evanghelia de astazi care, desi se indreapta mai ales catre cei lacomi, cuprinde totodata multe invataturi folositoare si mantuitoare pentru orice om. Mantuitorul Iisus Hristos, Domnul si Invatatorul nostru, graind catre iudei, dupa ce i-a invatat spunand: "Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale" (Luca 12,15), le-a zis lor aceasta pilda:

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina" (Luca 12,16).

Acestui om bogat i-au rodit pamanturile din belsug, adica si holdele i-au dat multe si bune roade, si viile multi struguri copti, si maslinii destule masline mari, si livezile de pomi multe fructe coapte. Dar, oare, pentru ce a binevoit Dumnezeu sa faca sa rodeasca mosia acestui bogat rau si neascultator, atata multime de roade bune? Pentru ca sa-si descopere dumnezeiasca Sa bunatate si sa arate ca soarele Sau rasare si peste cei rai si peste cei buni si ca El face sa ploua si peste cei drepti si peste cei nedrepti, ca sa-i sature astfel de pofta bogatului si sa-l induplece spre ajutorarea celor saraci si spre milostenie. Dar bogatul ce a facut? A fost el fericit si multumit de binecuvantarea si darul lui Dumnezeu? Si-a indreptat el, oare, fata catre cer sa aduca multumire lui Dumnezeu? Nu!

"Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?" (Luca 12,17)

Cuprins de grija bogatiei cugeta in sine si zicea: "ce voi face ca n-am unde sa adun roadele mele?". El rostea cu ingrijorare aceleasi cuvinte pe care le rosteste omul sarac si lipsit, cand se intreaba, zicand: Ce voi face ca nu am paine, ca sa ma hranesc pe mine, pe femeia si pe copii mei? El nu se intreba insa pentru aceste lipsuri, ci pentru ca nu avea unde sa-si adune roadele sale. El uitase ca avea la indemana pantecele cele flamande si casele cele goale ale saracilor, in care, punandu-si roadele sale, avea sa-si adune comoara in cer, unde nici moliile, nici rugina n-o strica si unde furii n-o sapa, nici n-o fura. Nemilostivirea si lipsa dragostei fata de semenii sai l-au dus pe calea aceasta. Gandindu-se numai la sine, cum de altfel se gandesc mai toti cei bogati, si-a gasit linistea in multumirea poftei lui de imbogatire,

"Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele" (Luca 12,18).

O nebune! Un astfel de gand nu este o dezlegare a ingrijorarilor tale si nici linistirea stramtorarii tale, ci el este aducator de noi griji si osteneli si de noi necazuri, caci daca si anul viitor mosia ta va rodi, iarasi vei darama cele zidite si iarasi le vei zidi mai mari. Dar ce lucru este mai ostenitor si mai rau decat acesta, sa darami si sa zidesti si, dupa putin timp, iarasi sa strici si sa rezidesti? Aceasta este linistea bogatiei tale? Aceasta este odihna indestularii tale? Ai hambarele tale pline, dar nu te indestulezi. Vrei sa dobandesti si mai mult; vrei sa ai si mai din destul. Iata cat este de rea lacomia, aceasta patima nesatioasa. Lacomul este chinuit de o patima asemenea cu a celui bolnav de idropica. Bolnavul de idropica, cu cat bea mai multa apa, cu atat mai mult insetoseaza. Lacomul, cu cat aduna mai multe avutii, cu atat doreste si mai multe. Dar, dupa ce va darama hambarele sale si le va zidi si mai mari, oare, ce va mai face? Ne-o spune acelasi bogat nesatios din Sfanta Evanghelie pe care ati auzit-o astazi:

"Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te" (Luca 12,19).

Iata, crestinilor, cata nebunie si cata nesocotinta! Cand zice sufletului sau sa se veseleasca, el se gandeste la placerile trupului, cele urate; iar cand zice: "Suflete, ai multe bunatati", el socoteste ca bunatatile ale sale pe cele care de drept nu sunt ale sale, caci de unde ar putea avea el atatea bunatati, cand a iesit gol din pantecele maicii sale si gol se va duce de aici? Roadele pamantului nu sunt bunatati ale sufletului, ci bunatati ale lui Dumnezeu, care se dau pentru hrana tuturor oamenilor, iar cele date pe pamanturile bogatilor urmeaza sa se imparta la saraci, bogatii find numai niste buni iconomi si cinstiti administratori ai bunurilor pe care Dumnezeu li le-a dat in grija lor. Roadele si bunatatile sufletului sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, binefacerea, credinta, blandetea, infranarea (Galateni 5,22-23). Bogatul insa se socoteste domn si stapan al anilor si al vremurilor, pe care Tatal cel ceresc le are in a Sa stapanire. Bogatul isi randuieste viata indelungata, de multi ani, zicand: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani".

"Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. ȘI cele ce ai pregătit ale cui vor fi?" (Luca 12,20)

Prin aceste cuvinte Dumnezeu il mustra cu asprime si-l socoteste nebun, pentru ca n-a inteles firea nemuritoare a sufletului sau, punandu-i inainte mancaruri si bauturi, cu trupesti odihne si placeri, ca si cum sufletul ar fi trupesc si stricacios. Este nebun, pentru ca isi insuseste bunatatile lui Dumnezeu. Este nebun, pentru ca se socoteste pe sine domn si stapan al vietii sale si isi randuieste ani multi, fara a se gandi catusi de putin ca , in noaptea aceea, fara veste, avea sa fie smuls din viata. Este enbun, pentru ca nu cunoaste pentru cine a pregatit Dumnezeu bunatatile acelea si nu intelege ca neasteptatul ceas al mortii avea sa puna capat tuturor cugetelor lui. Cei ce cer sufletul lui sunt demonii, pentru ca Dumnezeu n-a zis: Voi cere sufletul tau, ci a zis:"Vor cere de la tine sufletul tau", adica vor veni sa-l smulga cu sila diavolii care l-au robit. Sufletele dreptilor se duc in mana lui Dumnezeu, iar ale celor nedrepti sunt luate cu sila de demoni, noaptea, atunci cand ei zac in intunericul pacatului. Iar dupa ce a grait Domnul acestea in pilda, a adaugat indata si talcuirea pildei, spunand:

"Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu" (Luca 12,21).

Cine este cel care-si strange pentru el comori, iar in Dumnezeu nu se imbogateste? Acesta este bogatul lacom, care nu se satura niciodata, chiar daca ar avea pline toate hambarele sale. Este bogatul cel nedrept, care isi insuseste bunatatile pamantesti ale lui Dumnezeu si le foloseste, ca si cum ar fi ale lui. Pune in lazi aur peste aur si averi peste averi, nu ca sa faca bine cuiva, ci ca singur sa se desfateze dintr-insele, singur sa se veseleasca, sa manance, sa bea si sa-si dezmierde trupul. Este bogatul indraznet si nebun, care nazuieste o viata indelungata si ani multi. Acesta nu se imbogateste cu bogatia cea dumnezeiasca, pentru ca nu are comoara in cer, ci este gol de orice fapta buna si de tot harul cel dumnezeiesc. Asa se intampla. zice Dumnezeu, celui lacom si iubitor de argint, care-si aduna comoara si niciodata nu se satura si niciodata nu da saracilor. Asa se intampla iubitorului de trup si de placeri, care nu se gandeste la nimic altceva decat numai la mancarurile, bauturile si placerile cele trupesti. Asa se intampla celui care viseaza o viata indelungata si intru multi ani. In acest chip moare cel care face lucrurile bogatului acestuia. Moare pe neasteptate, fara sa se pocaiasca, iar sufletul lui este smuls de demoni. Sfanta Evanghelie ne indeamna si pe noi, cei de fata, sa deschidem larg sufletul nostru ca sa se foloseasca de toata invatatura acestei pilde, pe care am ascultat-o din Evanghelia care s-a citit astazi, si toata viata noastra sa adunam comoara in cer, din roadele faptelor bune, izvorate din dragostea si ajutorarea semenilor nostri. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin."